Gărzile Naţionale în căutare de refugiați

E trecut de ora 23. Într-un mic sat nu departe de frontiera greco-turcă domneşte liniştea. Afară este frig, chiar dacă primăvara bate la ușă. În fața singurei cafenele care nu a închis încă se adună bărbați în uniformă. Toți par obosiți și tensionați. "Ce-o să mai găsim și în seara asta?", se întreabă unul. "Sper că o să fie liniște", spune altul și amintește că recent unul dintre ei a fost atacat cu un cuțit. "Hai să pornim", zice altul și se urcă fiecare în mașini de teren.

Bărbații cu vârste între 40 și 50 de ani pleacă în misiune de patrulare. Ei fac parte din "Batalionul Gărzilor Naționale" din localitate, o entitate de apărare civică, organizată şi antrenată chiar de Armata elenă și aflată la ordinele acesteia. A nu se confunda cu autointitulatele miliții cetăţeneşti. 

"Patrulăm și căutăm migranți și refugiați care au intrat ilegal în Grecia", ne explică Dimitris (nume modificat - n.red.). Și ce se întâmplă dacă descoperiți pe cineva? "Îi reținem și anunțăm imediat poliția, care se ocupă de ei mai departe". Se folosesc și arme? "În mod normal, suntem înarmați. Dar pentru că acum nu avem o sarcină oficială din partea Armatei, patrulăm neînarmați", spune Dimitris și adaugă că, pentru orice eventualitate, ei ar avea oricum întotdeauna arme la ei.

Civili cu dotări militare

Ajungem la primul punct de interes. Este o clădire părăsită la câțiva kilometri în afara satului. Jeep-urile luminează cu farurile lor clădirea părăginită și brusc se vede în plină noapte ca ziua. Dacă dormea cineva înăuntru, cu siguranță acum s-a trezit. Dar înăuntru nu este nimeni. Pe jos sunt conserve goale și urme de lemn ars, ceea ce arată că s-au aflat acolo oameni în ultimele zile.

Această casă nelocuită de mai mulți ani este un loc des frecventat de migranții și refugiații care reușesc să treacă granița, în ciuda prezenței masive a Poliției și Armatei. "De unde știu ei că există astfel de case nelocuite?", întreb eu. "Au rute prestabilite pe telefoanele mobile. Încă o dovadă că totul este pus la cale de Erdogan", spune Yorgos (nume modificat - n.red.). "Nu ar fi posibil ca în joc să fie doar o călăuză bine organizată?", întreb eu. Nimeni nu îmi răspunde.

Civili care sprijină armata

Gărzile Naționale sunt o parte oficială din Armata Greciei și există în forma actuală încă din 1982. Gărzile sunt prezente în multe regiuni de graniță ale Greciei, atât în Grecia continentală, cât și pe insule. Sarcina lor de bază este contribuția la apărarea țării și sprijinirea forțelor de intervenție în îndeplinirea misiunilor lor. Iar în caz de necesitate, inclusiv capacitatea de atac, lucru pentru care membrii Gărzilor sunt antrenați săptămânal de armată. Este vorba mai ales de exerciții de tragere.

Armele sunt puse la dispoziție de Armată și păstrate de gardiști la ei acasă. Soldații verifică regulat armamentul și muniția, pentru a se asigura că nu au fost folosite în afara misiunilor. "Ca să o spunem pe scurt", explică Dimitris, "noi suntem civili cu dotare militară, aflați oricând la dispoziția Armatei".

Și nu doar în cazul unei amenințări de război, precum ultima oară în 1996 în timpul crizei insulelor Imia. Atunci a fost vorba de un conflict de frontieră între Grecia și Turcia legat de insulele grecești Imia. Gardiștii pot ajuta și în caz de catastrofe naturale, precum inundații sau incendii de pădure. Dar și în aceste cazuri din urmă ei trebuie să primească o însărcinare oficială de la comandanții Armatei.

"Ne apărăm proprietatea"

În prezent, Gărzile Naționale nu au primit niciun mandat oficial de acțiune în zona râului Evros, unde are loc de săptămâna trecută un nou episod al crizei refugiaților. Aceasta înseamnă că Armata elenă nu a solicitat până acum sprijinul trupelor civile la granița turco-greacă. Pentru că nu le-a fost cerut ajutorul, gardiștii au decis să patruleze mai întâi prin sate, pentru a le proteja. "Acesta este cel mai important lucru", spune Dimitris. "Eu vreau doar să-mi apăr proprietatea. De asta particip la patrule."

Aflu mai multe la următoarea noastră oprire, la o mică și frumoasă biserică. Se spune uneori că refugiații și migranții lasă haos și distrugere în urma lor și uneori pornesc chiar incendii. "Trebuie să ne apărăm pământul și proprietatea. Dar desigur că facem această muncă și din mândrie națională", adaugă Georg. "Este patria noastră, sunt satele noastre". Aceasta este una din premisele funcționării Gărzilor Naționale: membrii lor au voie să fie activi doar în localitățile lor.

S-a făcut ora două noaptea și ne întoarcem în sat. A rămas liniște, nu s-a întâmplat nimic. Fără refugiați, fără incidente. Iar Gărzile Naționale au sentimentul că, deocamdată, satul lor este în siguranță.