Haos şi disperare

Şi nici Snowden, în pofida stringenţei dezvăluirilor făcute şi a primejdiilor la care este expus, nu beneficiază de azil politic în ţările spre care şi-a trimis solicitările…

Singura soluţie, o nouă revoluţie – era sloganul care se făcea auzit cu ani în urmă, în România, în timpul regimului Iliescu. Că revoluţiile imperfecte îşi înghit, cu mare viteză şi lăcomie, copiii, o dovedeşte din nou reizbucnirea în Egipt a neliniştilor şi protestelor împotriva regimului Mursi. Riscul ca ciocnirile între adepţii acestuia şi adversari să degenereze într-un război civil ar putea fi diminuat dacă armata îşi asumă un rol în administrarea neliniştilor. Ultimatumul dat lui Mursi spre a demisiona nu a fost respectat ceea ce determină cotidianul SÜDDEUTSCHE ZEITUNG să-l considere drept un bluff, drept un indiciu că generalii nu doresc să preia puterea. Mai există o soluţie care să împiedice virajul luptei pentru putere în Egipt, spre un haos sîngeros?

Există - şi aceasta ar fi dialogul naţional sugerează HEILBRONNER STIMME. Cu o condiţie, şi anume ca fiecare dintre părţi să sară peste propria umbră. Ceea ce este foarte puţin probabil că se va întîmpla, din care cauză RHEINPFALZ se teme că adepţii frăţiei musulmane vor căuta un refugiu în teroare şi violenţă în vreme ce reprezentanţii vechiului regim se vor sluji de moment spre a se răzbuna. Decisiv ar fi, opinează ziarul citat, ca fie militarii, fie succesorii lui Mursi să reuşească să democratizeze islamul politizat. Ipoteza este din păcate prea puţin plauzibilă.

Aceasta fiindcă Mursi ştie că armata nu va cuteza să-l destituie din simplul motiv că susţinătorii săi nu vor accepta cu nici un preţ un puci, cît despre militari, scrie FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, descriind situaţia ce pare lipsită de ieşire, aceştia nu vor accepta să preia puterea dintr-o foarte simplă pricină: amintirile lăsate de guvernul pe care ei l-au alcătuit după prăbuşirea regimului Mubarak sunt dintre cele mai proaste.

DIE WELT împărtăşeşte aceeaşi sumbră viziune asupra viitorului Egiptului: ambele tabere dau dovadă de obstinaţie şi obtuzitate. Ele ştiu un singur lucru – că nu pot coopera. Puţin le pasă de felul în care Egiptul va ieşi din criza economică. Un astfel de egoism feroce nu poate feri ţara de catastrofă. Rămîne de sperat ca măcar armata să izbutească să-i readucă la realitate pe politicieni nu de dragul puterii ci întru binele Egiptului. A făcut sau nu un bine omenirii dezvăluirea de către Edward Snowden, fost agent CIA şi salariat al NSA, a inimaginabilelor dimensiuni ale spionării celor mai apropiaţi parteneri, aliaţi şi prieteni ai Americii de către înseşi serviciile secrete americane?

Dilema rămîne nesoluţionată la fel ca şi soarta deconspiratorului a cărui Odisee nu s-a încheiat încă, el nefiind în posesia unei permisiuni de şedere în vreuna din ţările cărora le-a adresat această cerere. Dacă FRANKFURTER RUNDSCHAU îi atribuie lui Snowden statutul unui refugiat politic căruia ar trebui să i se vină în ajutor, NORDWEST ZEITUNG este de o cu totul altă părere. Snowden este urmărit fiindcă a comis un delict care şi în Germania trece drept un act penal. Iar guvernul federal procedează corect neacordîndu-i lui Snowden azil, căci el nu este un erou, nu a salvat vieţi omeneşti ci a dat la iveală doar caracterul nelimitat al activităţilor de spionaj ale unei superputeri.

Solicitarea de azil adresată Germaniei, pune în dificultate guvernul de la Berlin chiar şi după respingerea solicitării ex-spionului american, opinează MINDENER TAGEBLATT. Deoarece, explică BADISCHE ZEITUNG, chiar dacă i-ar fi acordat lui Snowden dreptul la azil, guvernul federal ar fi trebuit în baza legislaţiei curente să-l extrădeze la cererea Statelor Unite. Pentru întreaga Europă, este limpede că a-i acorda lui Snowden azil, înseamnă implicit a califica America drept un stat samavolnic ceea ce ar fi nu numai fals ci ar duce la o escaladare a conflictului, o evoluţie care nu este deloc în interesul bătrînului continent, explică ziarul citat. Au ţinut însă Statele Unite ale Americii cont de interesele europenilor şi ale germanilor în special? Se întreabă MITTELBAYERISCHE ZEITUNG. Retorica întrebare primeşte pe dată un răspuns în cuprinsul aceluiaşi cotidian: nicidecum. Şi atunci de ce să menajeze Berlinul sau Bruxelles-ul sensibilităţile Americii. Uniunea Europeană nu poate fi un loc de refugiu sigur pentru Snowden dar stă în puterea statelor membre să-l ajute pe acesta să-şi afle un refugiu. În ce ar consta acest ajutor, care ar sporit credibilitatea Europei, ziarul german omite să precizeze. Dosarul Snowden rămîne pe mai departe deschis.