Haos preelectoral în Egipt

De mai bine de un an la putere se află Consiliul Militar Suprem şi între timp mai toţi egiptenii sunt împotriva sa. Mai ales tineretul revoluţionar îl contestă, fiind nemulţumit că tot elitele vechiului regim ţin în mâini destinul ţării. Nemulţumiţi sunt însă şi cei în vârstă. Potrivit unui sondaj recent, majoritatea îşi doreşte un nou lider autoritar la putere, ca urmare a haosului din ultimele luni.

Chiar şi salafiştii, care au reuşit, surprinzător, să câştige o cincime din mandate la alegerile parlamentare, sunt furioşi. Motivul? Candidatul lor a fost exclus de la alegerile prezidenţiale. Frăţiile Musulmane, cea mai puternică organizaţie politică a ţării, care până acum s-au ferit să critice Consiliul Militar Suprem, exprimă între timp şi ei public nemulţumiri. Pentru prima dată după mai multe luni, reprezentanţi a Frăţiilor au demonstrat împreună cu liberali şi grupuri de tineri în Piaţa Tahrir din Cairo, revendicând reforme politice.

Zece candidaţi descalificaţi

Iniţial numai grupări liberale chemaseră la demonstraţie. Acestea vor mai ales să împiedice alegerea în fruntea ţării a unui candidat din era Mubarak, în urma votului din 23 şi 24 mai. Comisia Electorală a invalidat din raţiuni formale candidatura a 10 din 23 candidaţi. În schimb, ea a permis candidatura mai multor politicieni care au ocupat funcţii importante în regimul Mubarak. Între aceştia se numără Amr Mussa, fostul secretar general al Ligii Arabe, care a fost vreme de un deceniu ministru de Externe, şi ultimul premier al lui Mubarak, Ahmed Shafik.

Respinsă a fost candidatura lui Hairat al Shater, din partea Frăţiilor Musulmane, pe motiv că a fost în repetate rânduri condamnat penal în timpul lui Mubarak. Acesta fusese însă târât prin închisori din raţiuni politice, nu de drept comun. Exclus a fost de asemenea salafistul Hasem Abu Ismail, după ce Comisia Electorală a constatat că mama sa deţine şi cetăţenia americană. Abu Ismail contestă acest motiv, drept pentru care şi Frăţiile Musulmane şi Salafiştii, s-au alăturat demonstraţiei liberalilor din Piaţa Tahrir.

"Faptul că mai mulţi candidaţi au fost descalificaţi înaintea alegerilor prezidenţiale dezavantajează cel mai tare tabăra islamistă", afirmă Annette Ranko, expertă în probleme egiptene în cadrul institutului GIGA din Hamburg. Abu Ismail şi al Shater erau candidaţii cu cele mai mari şanse de câştig. În noua situaţie, Frăţiile Musulmane îl trimit în competiţie pe candidatul lor de rezervă Mohammed Mursi. "Este o manevră inteligentă a Frăţiilor Musulmane", declară Ranko. "Mursi este ultraconservator şi există posibilitatea ca şi salafiştii să se identifice cu el."

Cooperare secretă?

Politologul Hamadi El-Aouni, profesor la Freie Universität Berlin, vede în decizia Frăţiilor Musulmane, un indiciu pentru o cooperare secretă între această formaţiune şi Consiliul Militar Suprem, măcar atunci când le este de folos. "Frăţiile Musulmane au declarat că nu vor prezenta un candidat propriu la prezidenţiale. Dar, iată că nu au numai un candidat, ci chiar doi sau trei. Tot Frăţiile Musulmane au afirmat că sunt împotriva Consiliului Militar Suprem, fiindcă legitimitatea vine de la popor. Totuşi, se abţin de la orice acţiune care i-ar putea deranja serios pe militari", explică profesorul.

Sprijin din Arabia Saudită

Apropierea de salafişti este benefică pentru Frăţiile Musulmane. "Frăţiile au nevoie de salafişti pentru a da impresia că sunt moderaţi", a mai declarat El-Aouni. "De aceea, salafiştii îşi fac apariţia în spaţiul public numai sporadic, de câte ori au nevoie Frăţiile Musulmane". În plus, "ambele formaţiuni islamiste beneficiază de sprijin din partea Arabiei Saudite. Vineri, Frăţiile Musulmane au fluturat pentru prima dată drapelul saudit în Piaţa Tahrir. Aceasta înseamnă că Arabia Saudită trage sforile din culise", spune profesorul. El explică: Statul de la Golful Persic vrea să-şi extindă influenţa în Egipt pentru a feri propria ţară de o revoluţie. Islamiştii din Egipt profită la rândul lor de un generos sprijin financiar saudit.

În privinţa alegerilor prezidenţiale, Hamadi El-Aouni este pesimist. "Indiferent cine va fi preşedinte, acesta nu va avea mare anvergură politică. De aceea, intelectualii şi juriştii egipteni vorbesc tot mai insistent despre varianta unui consiliu prezidenţial, alcătuit din patru preşedinţi, unul principal şi trei locţiitori, care să conducă ţara vreme de un an, până la alcătuirea noii Constituţii şi până la următoarele alegeri.