1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

I se mai poate trânti României ușa Schengen în nas?

20 septembrie 2022

Marele risc al primirii țării în Schengen este ca România să ajungă în scurt timp ca Ungaria și Polonia, cu o presă aservită, o justiție manevrată și un guvern care conduce cu mână forte într-o direcție greșită.

https://p.dw.com/p/4H5pr
Schengen, UE
Imagine: picture-alliance/dpa/U. Baumgarten

Ungaria și Polonia și-au exersat în ultimii ani iliberalismul fără repercursiuni majore. Ambele se află în Spațiul de liberă circulație și probabil că ar fi trecut la euro, dacă guvernele lor naționaliste nu ar fi avut alte obiective. Ungaria a devenit o „autocrație electorală”, potrivit Raportului votat recent de Parlamentul European, în vreme ce Comisia blocase deja aproximativ 6 miliarde de euro datorate Budapestei din pachetul post-Covid, motivând că nu există garanții suficiente că achizițiile publice se fac în mod corect. De fapt, din cauza riscurilor generate de corupție se așteaptă ca executivul UE să suspende banii alocați Ungariei din bugetul comun prevăzut pentru perioada 2021-2027.

Premierul polonez Mateusz Morawiecki a răspuns, însă, prompt acestor amenințări, spunând că Varșovia se va opune „cu toată forța” „oricărui demers" al Bruxelles-ului care urmăreşte să priveze Ungaria de finanţări europene de 7,5 miliarde de euro. În 2017, când Comisia Europeană a anunțat că aplică temutul Articol 7 din Tratatul UE care ar fi putut duce la suspendarea dreptului de vot al Poloniei, Ungaria a declarat imediat că se va opune oricăror sancțiuni. Varșovia se afla sub ghilotina sancțiunilor din cauza legislației care submina independența justiției.

Dar în vreme ce Polonia și Ungaria își susțin reciproc derapajele și au în spate grupul de la Vișegrad, România nu are aliați permanenți la Bruxelles și e obligată să înfrunte singură criticile și eventualele pedepse. Considerându-se mai presus decât Bulgaria, România a ezitat să facă front comun cu aceasta, chiar și atunci când aveau obiective comune.

Din 2017, România are la rândul ei probleme serioase cu statul de drept, Direcția Națională Anticorupție (DNA) și-a redus drastic ritmul de la plecarea Codruței Kovesi, marja de libertate a magistraților s-a îngustat substanțial, în vreme ce controlul lor politic s-a intensificat. Legile Justiției prin care se garantează independența procurorilor și judecătorilor plus funcționarea întregului sistem au fost negociate în 2005 de ministra de atunci Monica Macovei cu experții Comisiei Europene. Tot atunci au fost puse bazele noului DNA cu scopul declarat de prindere a „peștilor mari” din corupția autohtonă. 

Fiecare guvernare care a urmat a încercat schimbarea acestui pachet de legi în așa fel încât politicul să aibă marjă de manevră și să poată folosi instrumentele juridice ale statului, pentru ca oamenii politici să-și poată ascunde abuzurile, furturile și mai nou, chiar plagiatele. Proiectele actuale ale Legilor Justiției au intrat în dezbaterea parlamentului, unde au fost deja propuse amendamente care să îngreuneze și mai mult munca magistraților. Aceste proiecte adoptate de guvern favorizează grupurile de interese, îi pun pe magistrați sub papuc politic și vizează perpetuarea la vârful instituțiilor de profil a procurorilor și judecătorilor servili și loiali puterii politice.

Candidatura României la Spațiul Schengen a fost condiționată de două Rapoarte pozitive privind Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV). Vicepreședinta Comisiei Europene, Vera Jourova, a declarat, în timpul vizitei făcute la sfârșitul lunii iunie în România, că Bucureștiul ar putea scăpa de MCV dacă va adopta în această toamnă Legile Justiției care înseamnă (1) Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor, (2) Legea privind organizarea judiciară, (3) Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii. Coaliția de guvernare de la București și-a propus votarea acestor legi până în luna octombrie, ignorând criticile dure aduse de mai multe asociații ale magistraților care au  explicat că „modificările nocive” amendate de organismele internaționale în ultimii ani sunt menținute cu toate riscurile care decurg de aici.

În România, statul de drept e în derivă potrivit rapoartelor făcute de Comisia Europeană, grupul GRECO, Comisia de la Veneția sau Consiliul Europei. Independența justiției e afectată, iar presa e în marea ei majoritate în cârdășie cu politicienii. Aceste două instituții care au au roluri importante în asigurarea alegerilor corecte și libere ascund sau rezolvă problemele pe care le au oamenii politici și grupurile lor de interese.

Pentru că și-a securizat granițele, iar acestea devin permeabile în mod controlat și pentru că a investit sume imense de bani în monitorizarea frontierelor, Uniunea Europeană consideră că aici la periferia continentului, România va fi un paznic bun. UE va închide probabil ochii la derapajele sistemice din justiție, fiindcă totuși Bucureștiul, față de Budapesta și Varșovia, este mult mai cooperant. În plus, Ucraina are nevoie de ajutor occidental și mare parte din acest ajutor vine pe cale terestră sau aeriană prin România. Tirurile stau la cozi inutile pentru a trece din Ungaria spre România. Aderarea la Spațiul de liberă circulație suspendă punctele de frontieră dintre aceste două țări și lasă traficul liber. 

Practic, România trebuie primită în Schengen nu doar din necesitate, ci și fiindcă stă ceva mai bine decât Ungaria și Polonia, care sunt de ani buni niște autocrații electorale. Marele risc este însă ca România să ajungă ca Ungaria și Polonia, cu o presă aservită, o justiție manevrată și un guvern care conduce cu mână forte într-o direcție greșită.

Sabina Fati
Sabina Fati Sabina Fati scrie pentru DW din 2020.