1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Impopulara misiune afgană

Petre Iancu30 ianuarie 2008

Apărarea lumii libere de riscul revenirii talibanilor la putere în Afganistan şi al refacerii. în această ţară, a bastionului reţelei teroriste islamiste al Quaida nu e defel o misiune simplă. Căci mulţi nu cred în ea.

https://p.dw.com/p/Czr1
Un militar canadian alături de o fetiţă afgană la Kandahar.Imagine: picture-alliance/ dpa

Canadienii bunăoară au pierdut pînă acum aproximativ 80 de militari în tentativa de a asigura succesul militar al alianţei nordatlantice în această misiune. Or, mai nou, premierul canadian Harper a ameninţat că-şi va retrage contingentul, dacă alte ţări NATO vor continua să se ferească să trimită întăriri, în special în zonele cele mai periculoase, din sudul şi răsăritul Afganistanului. Subiectul afgan e aprig dezbătut şi în Germania. Mandatul trupelor canadiene se încheie în februarie viitor. Iar „prelungirea lui nu e o chestiune formală ci e condiţionată” de hotărârea altor state membre ale NATO de a trimite forţe suplimentare proprii pe teatrul de război, a subliniat premierul canadian Stephen Harper.

Liderul de la Ottawa resimte crescînda presiune a opiniei publice proprii. Jertfa celor 80 de canadieni ucişi în tentativa stabilizării Afganistanului a sporit scepticismul compatrioţilor săi faţă de misiunea pe care şi-a asumat-o NATO, de a împiedica revenirea la putere a talibanilor şi refacerea fiefului afgan al reţelei teroriste islamice al Quaida. Peste 50 la sută dintre canadieni se împotrivesc prelungirii mandatului forţelor lor.

Ottawa revendică dislocarea în Afganistan a altor cel puţin o mie de militari, precum şi elicoptere apte să-i sprijine pe cei 2.500 de canadieni, care luptă în sudest împotriva combatanţilor islamişti.

Canada, a spus Harper textual, „a făcut ce-a putut, şi chiar mai mult decît atât. Dacă alianţa NATO nu reuşeşte să procure acest sprijin, sunt de părere că-şi pune în pericol renumele şi viitorul”.

Premierul canadian a ţinut să precizeze că, „încă înaintea reuniunii la vîrf a alianţei din aprilie, de la Bucureşti, voi întreprinde împreună cu partnerii noştrii toate eforturile diplomatice posibile” pentru satisfacerea condiţiilor menţionate de raportul Manley.

Potrivit raportului comisiei independente canadiene, l-a care s-a referit Harper, nu e clar când anume se va putea pune capăt angajamentului afgan, în speţă când anume vor reuşi afganii înşişi să se descurce, în domeniul securităţii, fără ajutor extern.

Or, asistenţa militară occidentală nu este impopulară doar în Canada. Şi autorităţile de la Berlin se străduiesc să convingă o opinie publică germană mai degrabă potrivnică de necesitatea înlocuirii forţei de intervenţie rapide norvegiene, din nordul Afganistanului, cu militari din Bundeswehr.

În fapt, prea puţini germani cred în teza oficială, potrivit căreia Germania trebuie apărată la poalele Hindukuşului.

În consecinţă, Republica Federală refuzat pînă acum constant să-şi transfere parte din unităţile din nord pe teatrul de război din sudul şi estul Afganistanului.

Poziţia tranşantă a Canadei va amplifica însă presiunile exercitate asupra statelor NATO, care n-au contribuit pînă acum cu forţe proprii la efortul de război din regiunile cele mai periculoase.