In memoriam Titus Mocanu

Titus Mocanu s-a născut la Brăila în prima zi a lunii noiembrie a anului 1923. A studiat la Universitatea din Cluj, strămutată temporar la Sibiu, filozofia şi matematicile. Doctoratul l-a obţinut tot în metropola universitară transilvană, în anul 1969. Până la reforma învăţământului din toamna anului 1948, şi-a început o carieră universitară pe care avea să i se permită a o relua abia în 1964. Mai întâi, la Institutul Politehnic din Bucureşti, unde a predat scurtă vreme un curs de istorie a ştiinţelor, trecând apoi la Institutul de Arhitectură ”Ion Mincu”, unde a devenit titularul catedrei de estetică.

În aula acestei instituţii de învăţământ superior se reuneau la prelegerile profesorului Mocanu studenţi de la cele mai diferite facultăţi şi intelectuali de toate vârstele. Învăţătura nu se limita la estetică, fiind o demonstraţie de exersare universală a gândirii. Era o nişă în dogmatismul materialismului ştiinţific propagat cu amatorism de aşa numiţii ”filozofi” obedienţi autorităţilor politice. Se contura o renaştere spirituală şi un dialog fertil între generaţii.

Titus Mocanu a fost o vreme şi secretar al secţiei de critică a Uniunii Artiştilor Plastici. Doctrinarii au simţit că nu mai pot suporta acest val de contestare indirectă şi instrucţie a tinerei generaţii în vremea unuia din cele două colocvii ”Brâncuşi” care s-au putut organiza în vremea regimului comunist. Cu toate că ele au contribuit mult la propagarea culturii româneşti în lume şi au atestat multor oaspeţi de prestigiu din străinătate vitalitatea vieţii noastre intelectuale, presa de partid a declanşat o campanie cruntă atât împotriva profesorului Mocanu şi a celor care se asociau stilului său de gândire, cât şi împotriva artiştilor promovaţi de această grupare. Era o cinste să te numeri în grupul celor puşi la stâlpul infamiei de ideologii comunişti.

Pentru memoria lacunară a generaţiei post-revoluţionare din România trebuie spus din nou că profesorul Mocanu cunoştea ce înseamnă dizgraţia oficială, ca de exemplu în perioada 1960 – ’62, când a fost ostracizat împreună cu soţia sa la şcoala primară din comuna Starchiojd din judeţul Ploieşti pentru a preda... rezistanţa materialelor sau sportul. Duhul filozofic al profesorului a ajuns atunci la concluzia că metafizica nu se învaţă numai pentru jocul speculativ cu ideile. Mecanismul socratic de moştenire a adevărului poate fi aplicat în orice domeniu practic, spre exemplu în legătoria de cărţi. Mare bibliofil şi pasionat colecţionar de antichităţi, profesorul Titus Mocanu a fost, în spiritul iluminismului, şi un abil meşteşugar. A gândi şi a munci manual erau pentru el două dimensiuni inseparabile, ceea ce explică şi interesul pentru arta de avangardă.

Soţia sa, doamna Elisabeth Axmann Mocanu, o distinsă colaboratoare a postului de radio Deutsche Welle a selectat un pasaj din tratatul "despre sublim" al profesorului:

”Şi astfel... mereu ridicându-ne deasupra propriei noastre condiţii interioare şi, mai presus de toate, ridicându-ne mereu dincolo de ziua care începe acum şi se termină noaptea, noi ne constituim mereu chiar murind, pentru că întreaga noastră mişcare este aceea care singură poate restitui ceva din perspectiva mai amplă a devenirii universale."