Instabilitatea construcțiilor, una din cauzele cutremurului

Seismul cu magnitudinea de 7,8 grade și replicile sale care au zguduit, începând de luni, Turcia și Siria au făcut ravagii în regiune. Numărul morților a trecut acum de 20.000 iar nenumărate clădiri au fost dărâmate.

Alte cutremure de această magnitudine sau chiar mai mari au făcut mult mai puține victime în trecut. În Chile, de exemplu, cutremurele cu magnitudinea 8,2 și 8,3 din 2014 și 2015 au ucis, de fiecare dată, cel mult 15 persoane. De ce au fost cutremurele atât de devastatoare de data aceasta?

Clădirile vechi nu au rezistat cutremurelor

Filmările din apropierea epicentrului arată clădiri de apartamente cu mai multe etaje care se prăbușesc precum castelele din cărți de joc. Etajele superioare cad peste pe cele de dedesubt. Șansele de a găsi supraviețuitori în dărâmăturile acestor clădiri sunt mici.

Asemenea blocuri sunt, în cele mai multe cazuri, construcții vechi și au o, ceea ce Mehdi Kashani, profesor asociat de inginerie civilă și seismică la Universitatea din Southampton din Marea Britanie, numește „structură cu etaj moale”. O clădire cu astfel de „structură moale” are multe ferestre, uși largi și alte deschideri în locul pereților care ar rezista mult mai bine la un cutremur. Dacă un asemenea aranjament se află la parter, acesta poate duce la prăbușirea întregii clădiri.

Chiar și în zona seismică aflată de-a lungul graniței turco-siriene există imobile construite în așa fel încât să reziste la cutremure. Dar multe datează dinainte de a exista reglementări preventive. „Principiile de bază au fost dezvoltate în anii 1960 și 70, nu cu mult timp în urmă”, a precizat Kashani pentru DW. „Cutremurul de la Kobe, din Japonia, petrecut în 1995, a fost un punct de cotitură foarte, foarte, foarte important. Multe din cauzele dărâmăturilor au fost atunci revăzute și numeroase reguli s-au schimbat. Acel moment a declanșat și cercetări suplimentare care au atras, la sfâșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, schimbări ale normelor de construcție pentru a face clădirile din jurul liniilor de falie mai puțin vulnerabile la seisme”.

Zona de frontieră turco-siriană este o astfel de linie de întâlnire a plăcilor tectonice. Casele care nu îndeplinesc aceste reglementări riscă în special să se prăbușească în cutremure precum cele de săptămâna aceasta.

Consolidarea clădirilor, între bani și voință politică

Proiectarea unei clădiri pentru a fi rezistentă la cutremure diferă de la un imobil la altul, spune Lamia Messari-Becker, profesor de tehnologia clădirilor și fizica lucrărilor de construcții la Universitatea din Siegen. Mai întâi trebuie clarificate unele criterii generale.

În primul rând, inginerii se uită la teren. Cât de mare este riscul de cutremure în locul vizat? Are sens să construim aici? Care este compoziția solului? Care sunt fundațiile potrivite?

În zonele cu risc seismic se practică, pentru a oferi mai multă stabilitate, plasarea construcției pe piloni. În acest fel, intensitatea vibrațiilor care scutură pământul în timpul unui cutremur se transferă mai puțin asupra clădirii.

Kashani spune că și casele mai vechi pot fi modificate, pentru a fi mai rezistente la cutremure, așa cum se întâmplă în Japonia și Chile, unde mișcările telurice sunt frecvente. Dar asta necesită bani și voință politică și, prin urmare, nu se întâmplă acolo unde ar trebui.

Echiparea clădirilor înalte cu greutăți poate ajuta, de asemenea, a explicat Messari-Becker pentru DW. Elementele de legătură sunt şi ele foarte importante. „Este posibilă conectarea grinzilor și a bârnelor în așa fel încât, în caz de vibrații, avariile să se limiteze doar la deformarea componentelor construcției. Se întind, dar nu se prăbușesc”.

Relevanța adâncimii seismului

Daunele de amploare nu se datorează doar proiectării clădirii. Puterea cutremurelor de săptămâna aceasta a fost pur și simplu prea mare. Potrivit lui Mehdi Kashani, acest lucru se datorează faptului că seismul a avut loc imediat sub suprafața pământului. Dacă s-ar fi produs mai în jos și i-ar fi luat mai mult timp pentru a ajunge la suprafață, ar fi fost mai puțin intens.

Seamănă cu un val în ocean, spune Kashani. Valurile uriașe pot doborî chiar și pe cel mai experimentat surfer cu puterea lor. Dar, odată ce s-au rostogolit suficient de mult, valurile nu mai reprezintă o amenințare nici măcar pentru surferii începători.

Distanța față de suprafața pământului explică și de ce unele cutremure de magnitudine relativ scăzută au fost capabile să provoace pagube mari. Kashani dă exemplu cutremurul de la Bam, din Iran, din 2003: în ciuda unei magnitudini de doar 6,3, la care alte seisme nu au provocat distrugeri majore, cutremurul acesta, produs la 15 kilometri adâncime, a ucis peste 25.000 de oameni.

Construcția este mai importantă decât materialele

Materialele nu sunt cea mai importantă componentă, când se ia în discuție construcția unei clădiri rezistente la cutremure, spune Kashani. Proiectarea și edificarea sunt cruciale. Cu un design potrivit, betonul poate fi o bază bună pentru o clădire rezistentă la cutremur. Dar dacă nu este construită corespunzător, chiar și o casă de beton se poate prăbuși, așa cum se vede în înregistrările video din Turcia și Siria.

Reglementările actuale sunt gândite pentru a garanta rezistența clădirilor chiar și la cutremure puternice. Se salvează astfel multe vieți chiar dacă imobilele suferă daune. Kashani este încrezător că acest lucru se va îmbunătăți în următorii ani.

În lunile ce vin, cercetătorii vor călători în regiunea cutremurului din Turcia și Siria pentru a examina clădirile de la fața locului. Vor încerca să afle ce caracteristici au casele care nu s-au prăbușit.

Material realizat cu contribuţia lui Ismail Azzam.