Isaccea, poarta ucrainenilor spre o nouă viaţă

Nici un dialog nu a devenit imposibil, la granița României cu Ucraina. Voluntarii români au învățat peste noapte să se înțeleagă cu oricine are nevoie de ajutor, indiferent de limbă și de nevoi.

Câteva lucruri într-un troller și animalele de companie - ce rămâne dintr-o viață, după ce casei i-au dat foc războinicii.

Mamele, eroinele acestor vremuri. Trec peste propriile suferințe și fac minuni pentru a nu-i lăsa pe cei mici să simtă trauma exodului.

Jucăriile de pluș oferite de voluntari fac parte din arsenalul de întâmpinare a ucrainenilor care au ales să intre în România, alungați de acasă de invazia rusă.

Nici oboseala, nici frigul nu pot alunga cheful de joacă și fanteziile copilăriei

Crina sortează pantofii donați de români pentru ucrainenii care și-au lăsat casa alungați de războiul declanșat de Vladimir Putin. Este unul din voluntarii care aranjează ajutoarele umanitare primite din România și nu numai.

Sala de sport din Isaccea s-a transformat în centru de vaccinare iar în ultimele săptămâni a fost reamenajată în spațiu de cazare pentru refugiați și de triere a ajutoarelor donate de români.

În drumul spre vest, ucrainenii și-au lipit pe parbriz afișe pe care scrie „copii”, pentru a nu se trezi în bătaia puștii.

România și Ucraina: o vecinătate veche dar o prietenie nouă, pe care prea puțini și-ar fi imaginat-o în urmă cu doar o lună.

Bacul de la Isaccea este neîncăpător pentru câtă lume așteaptă pe malul ucrainean să intre în România. Câteva mii de oameni trec zilnic Dunărea, după ce au așteptat chiar și zile ca să apuce un loc pe ponton.

Un drum lung spre Berlin îl așteaptă pe acest cățel. Un prieten ucrainean din capitala Germaniei s-a oferit să-i cazeze o vreme pe prietenii plecați din calea războiului.