Laridjani pleacă, criza de la Teheran se amplifică

Decizia nu a fost motivată oficial.Nou şef al Consiliului Naţional de Securitate a fost numit ministrul adjunct de externe Said Dschalili. Deşi puţin cunoscut opiniei publice, diplomatul face parte din apropiaţii preşedintelui iranian.

La Teheran, observatorii cred că decizia privind retragerea lui Laridjani era cunoscută de ceva timp. Speculaţiile privind divergenţele dintre soluţia diplomatică propusă de Laridjani şi poziţia dură a preşedintelui Ahmadinedjad susţin această teorie.

În timpul primei vizite a preşedintelui rus Vladimir Putin în Iran, liderul spiritual Ajatolahul Ali Khamenei i-ar fi spus lui Putin: „Vom lua în consideraţie ideile şi propunerile dumnevoastră”. Cel puţin aşa se arată în comunicatul de presă transmis de la biroul Ajatolahului. Ce idei şi ce propuneri? În lipsa detaliilor, fraza a dat naştere speculaţiilor. Ceva mai târziu, încă în funcţie, şeful Consiliului Naţional de Securitate, Laridjani a recunoscut în faţa presei că Putin a lansat o propunere care va fi analizată. Declaraţia pare a fi fost fatală pentru poziţia negociatorului. Atât preşedintele Ahmadinejad, cât şi purtătorul său de cuvânt, s-au grăbit să nege existenţa oricărei propuneri din partea lui Putin şi să anunţe că Iranul nu va renunţa la îmbăgăţirea uraniului. Imediat a fost anunţată şi demisia lui Laridjani.

Renunţarea la funcţie indică de fapt o luptă pentru putere în tabăra islamistă, crede publicistul berlinez Bahman Nirumand, expert în probleme iraniene.

„Retragerea este un indiciu privind adâncirea divergenţelor dintre taberele adverse din cadrul aparatului de stat islamic. Atât timp cât Khomeini s-a aflat la putere, a putut să menţină un echilibru între diversele fracţiuni. După moartea sa, a început lupta pentru putere în cadrul Republici Islamice. O dată cu alegerea lui Ahmadinejad, reprezentant al islamismului radical, lupta s-a intensificat şi în acest context trebuie văzută demisia lui Laridjani. Chiar dacă el însuşi este un dur şi a făcut parte din fracţiunea radical-islamică, se pare că lupta s-a adâncit şi mai mult chiar în cadrul fracţiunii radicale”, explică expertul Nirumand.

Polarizarea puterii - rădăcina crizei

Ahmadinejad a încercat să polarizeze puterea în Iran, crede expertul de la Berlin, ceea ce a generat diferenţe ireconciliabile între el şi mai moderatul Laridjani. Un alt expert, în politică externă, redactor al cotidianului Etamed Melli, publicat la Teheran, Sergei Barseghian crede că Laridjani planifica o declaraţie importantă pentru Occident, în cadrul întâlnirii cu Javier Solana, planificată să aibă loc mâine la Roma.

„Divergenţele sunt vizibile de mai multă vreme. La conferinţa pentru securitate de la München, domnul Laridjani a spus că Holocaustul este un subiect pentru istorici şi nu pentru politicieni. Sau, în operaţiunea de eliberare a echipajului britanic, parlamentarii l-au criticat pe Premierul Blair, că nu a apelat de la început la Laridjani. Toate sunt indicii clare pentru poziţia diferită a negociatorului şef. De fapt, în conflictul atomic, Laridjani a avut altă poziţie faţă de Ahmadinejad. De exemplu, nimeni nu l-a auzit vorbind despre , aşa cum face Ahmadinedjad”, spune ziaristul iranian.

Cu puţin timp înainte de vizita lui Putin la Teheran, ministerul de externe prevedea un anunţ îmbucurător privind programul atomic. Era vizat de fapt acceptul Rusiei de a finaliza reactoarele atomice şi de a livra focoasele necesare. Răspunsul s-a lăsat aşteptat şi în final nu a mai existat nici o promisiune de la Putin. Întrebat la conferinţa de presă dacă ar putea promite o dată fixă pentru livrarea echipamentului nuclear necesar Iranului, Putin a răspuns: „numai când eram copil, îi puteam promite mamei mele aşa ceva”.

Ce a mai schimbat Putin după vizita în Iran? Observatorii cred că Teheranul este doar o figură de şah în jocul dintre Rusia şi Occident.