Limba germană este importantă. La fel și limba mea maternă!

Poloneză în loc de franceză? Turcă în loc de spaniolă? De ce nu? Krsto Lazarevic solicită ca, de Ziua Internațională a Limbii Materne, diversitatea lingvistică din Germania să fie în sfârșit recunoscută și utilizată.

Doi dintre prietenii mei au învățat limba arabă în timpul studiilor. Astăzi, datorită competenței lor lingvistice, ei dețin poziții de conducere într-o companie cu o cifră de afaceri de câteva miliarde de dolari și care operează în 120 de țări. 

Krsto Lazarevic

Cunoștințele lor de limba arabă îi fac "expați" de succes și consultanți râvniți. Când germanii vorbesc limba arabă, acest lucru îi ajută să obțină locuri de muncă bune în companii internaționale.

Când tinerii din Berlin-Neukölln vorbesc arabă, adesea acest lucru nu constituie un avantaj în obținerea unui loc de muncă. În cele mai multe cazuri, ei nu sunt "expați", ci oameni cu origini străine, a căror limbă maternă este percepută ca o problemă. 

Citând directoarea unei școli din cartierul berlinez Neukölln, în noiembrie anul trecut, tabloidul ”Bild” a scris: ”Doar unul din 103 copii vorbește germană acasă”. În articol, rectorul avertizează: "Suntem arabizați!" 

Era vorba despre primele clase ale unei școli elementare.

S-ar fi putut scrie și astfel: ”Avantajul unui loc precum Neukölln: aproape toți copiii vorbesc încă o altă limbă în afară de germană”. 

Însă acest titlu nu ar fi reflectat resentimentele multor cititori. Probabil că, dacă acești copii vorbeau suedeză, japoneză sau spaniolă, acest lucru nu ar fi fost perceput ca o reală problemă. O problemă este atunci când vorbesc arabă, turcă sau bosniacă.

Câte limbi străine încap într-un creier?

Limba părinților lor nu este de vină pentru faptul că mulți dintre acești copii au perspective precare de viitor. Acest lucru este cauzat de condițiile din Germania, în care statutul social și șansele de reușită în viață sunt moștenite de copii de la părinți. Pentru mulți copii din familii dezavantajate din punct de vedere social, stăpânirea unei alte limbi reprezintă singurul privilegiu, avantajul competitiv pe care îl au.

Este bine pentru copii când cresc într-un mediu bilingv, care crește abilitatea de a învăța și facilitează învățarea mai multor limbi în viitor. S-ar putea umple cu ușurință un avion Airbus A380 cu studiile care aduc dovezi în sprijinul acestor spuse. 

Cu toate acestea, dezbaterea pleacă uneori de la premisa potrivit căreia creierul este un vas în care încape bine o singură limbă, care, desigur, în Germania ar trebui să fie germana.

Chiar și propunerea consiliului de integrare al landului Renania de Nord-Vestfalia de a completa unele dintre lacunele din curriculum cu ore de limbă maternă a stârnit comentarii rasiste și pline de ură în mediile sociale. Ca și cum două ore de predare în limba turcă pentru copiii turci din acest land ar anunța prăbușirea Occidentului.

O limbă ”frumoasă” și multe alte limbi ”murdare”

Promovarea țintită a educației în limba maternă ar putea ajuta mulți copii cu statut de migranți să învețe o altă limbă în condiții de siguranță și să-și îmbunătățească perspectivele de viitor. Aici se găsește un mare potențial nefolosit. Deși mulți copii care cresc bilingv sunt capabili să comunice în limba părinților lor, de cele mai multe ori nu o stăpânesc pentru că nu este predată la școală.

Pe mine predarea limbii materne m-ar fi ajutat. Eu scriu acest text în germană. Aș putea scrie în limba părinților mei. S-ar înțelege ce vreau să spun, dar stilistic nu ar fi un text foarte elegant.

Când am venit în Germania din Bosnia-Herțegovina în 1992, în grădinițe și școli erau mulți copii din fosta Iugoslavie. Germana este limba celor adevărați, buni și frumoși. În vreme ce limba părinților noștri este pătată de murdărie și sânge. Așa ne-a învățat de la o vârstă fragedă societatea majoritară germană.

Aproape toți aveam un fond migraționist, nu însă și profesorii noștri. Nici măcar unul. Nu am fost niciodată învățat că limba părinților mei ar putea avea o valoare pentru mine sau pentru viitorul meu. Nici economic, nici personal.

Germania și diversitatea lingvistică

Am uitat limba părinților și, adolescent fiind, abia mai puteam comunica cu familia mea. Trebuia să o învăț din nou. Astăzi îmi câștig existența stăpânind acea limbă. Însă nu o voi vorbi niciodată fără accent.

După ieșirea Marii Britanii din UE, Polonia va fi a cincea țară ca mărime din UE și un important partener comercial pentru Germania. 

Cu toate acestea, ideea de a învăța să vorbești poloneză pare ciudată pentru mulți germani. De ce? Nu mai ai ce face cu limba poloneză la Frankfurt (Oder), la frontiera cu Polonia, în comparație cu limba franceză? 

I-ar face bine Germaniei ca și alte limbi în afară de engleză, franceză și spaniolă să fie mai bine promovate și predate.

Mai mult pe aceeaşi temă