Linişte şi nelinişte în Gaza

De câteva săptămâni, utilajele fabricii de beton de la periferia oraşului Gaza nu mai funcţionează. Liniştea e tulburată numai de zgomotul unei drone israeliene care supraveghează regiunea. Abdullah Mushtaha inspectează fabrica situată la numai câţiva kilometri de graniţa cu Israelul. "Înainte începeam să lucrăm la ora 6:00. Acum sosim la muncă la 10 şi plecăm la 12. Prin tunel nu ne mai aprovizionăm cu ciment", povesteşte tânărul inginer.

În ultimii ani, palestinienii au fost nevoiţi să facă faţă multor crize. Pe economia practicată în principal prin subteran nu s-au putut baza niciodată, însă situaţia n-a fost nicicând mai încordată ca acum, adaugă Abdullah. Aproape toţi cei 80 de angajaţi ai fabricii au rămas fără serviciu.

Din luna iulie a anului trecut, fabrica nu a mai primit nici fir de materie primă prin tunelul dintre Sinai şi Fâşia Gaza, susţine inginerul. Regiunea cu aproximativ 1,7 milioane de locuitori a fost izolată şi mai mult de când armata a preluat puterea în Egipt. Militarii egipteni au distrus aproape toate canalele prin care se făcea contrabandă cu mărfuri, combustibil, arme şi muniţie din Egipt.

Israelul a permis numai introducerea materialelor de construcţii pentru proiecte internaţionale. Circulaţia persoanelor şi a mărfurilor a fost restrânsă.

Rezervele s-au epuizat

În centrul oraşului Gaza, antreprenorul în servicii IT Saady Lozon încearcă să-şi păstreze calmul. "Avem tot felul de surse de energie alternativă", povesteşte el în timp ce ne arată bateriile de rezervă pentru server. "Uneori avem curent numai şase ore pe zi, deci trebuie să improvizăm."

Tânărul întreprinzător nu-şi permite să piardă niciun client din cauza lipsei de curent electric. Nu vrea să ajungă în situaţia de a-şi concedia cei 12 programatori şi designeri pe care îi are.

Şi aşa, în Gaza zilelor noastre, e destul de greu să convingi clienţii că vei reuşi să onorezi comenzile bine şi în timp util, adaugă Lozon. "Lucrăm după un plan, ca orice altă firmă din lume. Însă aici în Gaza ai nevoie de un plan A, un plan B şi, în majoritatea cazurilor, şi de un plan C pentru a putea rezolva toate problemele."

Organizaţiile internaţionale avertizează de multă vreme că situaţia actuală din Fâşia Gaza nu poate dura la nesfârşit. După şapte ani de blocadă, rezervele s-au epuizat. "Situaţia se înrăutăţeşte pe zi ce trece, mai ales de când a fost închisă calea de tranzacţionare cu Egiptul.

În ultimele luni ale anului 2013, rata şomajului a crescut şi mai mult. Zeci de mii de oameni au rămas fără ocupaţie", afirmă Robert Turner, reprezentant al Agenţiei ONU pentru ajutorarea refugiaţilor palestinieni (UNWRA). "Societatea este supusă unor presiuni enorme. Guvernul plăteşte numai o parte din salarii. Frustrarea şi dezamăgirea cresc tot mai mult", adaugă Turner.

Până acum un an, pentru Hamas (organizaţia aflată la conducere) lucrurile stăteau destul de bine. În ciuda blocadei Israelului şi a politicii de izolare a occidentului, mişcarea islamistă şi-a putut exercita nestingherită puterea în regiune. După căderea preşedintelui egiptean Mohammed Mursi şi a mişcării "Frăţia Musulmană", Egiptul a trecut şi Hamasul pe lista organizaţiilor teroriste. Izolat politic, după închiderea tunelului cu Egiptul, Hamasul a întâmpinat probleme financiare masive. În fond, organizaţia percepea taxe pentru toate mărfurile aduse prin subteran.

În Ministerul Economiei au fost elaborate planuri de combatere a crizei, declară ministrul adjunct Hatem Aweidah. Vinovat este, însă, Israelul - susţine el: "Toate acordurile economice cu Israelul n-au scăpat economia palestiniană de dependenţa faţă de statul vecin. Din această cauză, furia cetăţenilor faţă de cei care complotează contra naţiunii palestiniene e mai mare ca cea faţă de propriul Guvern", spune Aweidah.

În ultimele luni, incapacitatea Hamasului de a face ceva pentru binele populaţiei a devenit evidentă. Egiptul a închis graniţa aproape complet. Accesul e permis pentru doar câteva zile. Primţi sunt numai pelerinii şi "cazurile umanitare". Conform autorităţilor de frontieră, aproximativ 6000 de palestinieni sunt înscrişi pe lista de aşteptare şi speră să poată trece, într-o bună zi, în Egipt. Nimeni nu le garantează că vor reuşi.

Speranţa moare ultima

Palestinienii sunt supuşi la presiuni din două direcţii: blocada israeliană şi presiunile propriului Guvern, care conduce într-o manieră dură. În plus, teama faţă de o nouă escaladare a conflictului cu Israelul persistă. Acordul de încetare a focului, încheiat în 2012, e fragil. Observatorii susţin că grupurile militante mai mici şi chiar şi Hamasul ar putea vedea în violenţă singura soluţie pentru a ieşi din această situaţie.

Populaţia îşi face griji, mai ales cu gândul la un nou conflict armat. Aproape zilnic pot fi zărite avioane de luptă israeliene care survolează regiunea. După două războaie în decurs de cinci ani se speculează că Israelul ar plănui să atace din nou.

Şi ONU a avertizat că situaţia ar putea scăpa de sub control. "E greu să concentrezi atenţia asupra acestei regiuni din cauză că, la prima vedere, nu pare a fi vreo urgenţă", susţine Robert Turner (UNWRA).

"Dar nu putem aştepta până când se întâmplă ca să reacţionăm. E nevoie de o soluţie politică, de eliminarea blocadei şi de mijloace, măcar strictul necesar, pentru dezamorsarea crizei", mai spune Turner.

În Gaza nimeni nu-şi face iluzii că situaţia se va îmbunătăţi în scurtă vreme. Până acum, n-a făcut decât să se înrăutăţească: "Nu avem de muncă, nu avem o viaţă", spune un palestinian. "Deocamdată suntem ca găinile care se duc seara devreme la culcare. Când se lasă întunericul străzile sunt goale, parcă am fi în grevă generală. Nu vrem decât să trăim şi noi normal."