Lumea de dupa corona

Daca natiunile ar fi oameni si oamenii fiinte eminamente rationale, ar fi relativ simplu. S-ar cerceta ce-a fost si s-ar trage concluziile care, logic, se impun, construindu-se un viitor univers mai bun, mai functional, mai bine organizat si mai uman.

Dar putem oare sti ce a fost si ce va fi cand inca n-avem nici vaccin, nici medicamente universal omologate in lupta contra virusului care ne sugruma, cot la cot cu rautatea, lasitatea, prostia, extremismul, coruptia si poluarea? Latura medicala a chestiunii e una. Alta cea economico-politica. Dar niciuna nu e o carte cu sapte peceti.

Nu e tocmai greu de efectuat, chiar si dupa actualul bilant, provizoriu, o ancheta care sa deceleze cine ce a facut bine. Se stie din statistici credibile, nu de felul celor chinezesti, cine, prevazand dezastrul si nerelocandu-si in China comunista industriile esentiale, s-a descurcat pasabil sau chiar stralucit in fata asaltului mortii prin coronavirusi. Taiwanul, de pilda, cel ignorat de OMS. Sau Coreea de Sud.

Si tarile ale caror sisteme medicale n-au dat ortul popii, reusind, ca atare, sa reduca net media europeana a ratei fatalitatilor in raport cu cea a infectiilor, par sa fi limitat laudabil numarul victimelor pandemiei. In fine, s-a evidentiat pozitiv Israelul, daca exceptam o parte din comunitatile ultraortodoxe, pentru radicalii carora distantarea sociala, ca pentru unii imbisericiti, e o utopie, sau apropierea de infern.

Abunda si indiciile privind marile greseli si crime comise la inceputul si in timpul crizei. Nu e vorba, in context, de cei care, ca dregatorii si legislatorii cleptocratiei de la Bucuresti, cheltuiesc sume fabuloase pe donat manastirilor, slugilor lor din birocratie si pensiilor speciale, dar spera sa scape durabil de mania poporului pe modelul deceniilor de impunitate asigurate in postcomunism criminalilor politiei politice numite Securitate.

In chestiune nu sunt, prioritar, nici alti demnitari europeni, care n-au inteles miza actualei crize si a urmarilor ei financiare si economice pentru coeziunea, omogenitatea si stabilitatea unei Uniuni scindate national si politic, zdruncinate democratic si slabite economic inca inainte de a fi anemiata de pandemie.

E vorba de cei care au comis crima in masa ori au fost complici la aceasta crima, ascunzand originea, natura si virulenta molimei. E vorba de regimul comunist al Chinei si de asociatii sai de la Organizatia Mondiala a Sanatatii. Ultimii au ignorat credibilele avertismente taiwaneze, dand in schimb crezare neverosimilelor declaratii ale unei Chine comuniste ultrarepresive, astfel incat, nealertate la timp, statele lumii, si, nu in ultimul rand cele europene, au intarziat, literalmente fatal pentru zeci de mii de oameni, adoptarea masurilor de preventie necesare.    

Daca mari puteri globale dictatoriale precum China comunista, aflata si la originea altor teribile epidemii, ca si organizatii mondiale sinofile, precum OMS, careia presedintele american Trump a anuntat, in mod firesc, ca i-ar putea reduce substantial finantarea, au clacat atat de jalnic, oare ce sa ne rezerve viitorul? O ridicare in slavi a comunismului? A Chinei? A dictaturilor? Promovarea unui guvern planetar sub conducerea organismului sanitar al ONU? O continuare si mai impetuoasa a globalizarii sub sigla antiamericanismului ruso-chinez si a extremismului de dreapta si de stanga?

N-ar fi mai normal ca Beijingul sa fie dat in judecata si sa plateasca daunele pe care le-a provocat si care, potrivit unui raport al unui ThinkTank londonez si reluat de ziarul australian The Sydney Morning Herald, se ridica la 6,5 trilioane (milioane de milioane) de dolari?

E perfect adevarat ca microbii nu-si prezinta pasaportul daca vor sa treaca granite. Pandemiile sunt probleme nu doar locale si regionale, ci si globale, si reclama, prin urmare, abordari nu doar nationale, ci si multilaterale.

Dar intrucat acest razboi a silit tarile sa-si inchida granitele si sa-si opreasca exporturile de aparate de ventilatie si echipamente de protectie, iar insanatosirea bolnavilor de Covid-19 s-a dovedit o sarcina eminamente nationala, se poate oare imagina, rational, in viitorul apropiat, o lume in care, asa cum multa vreme s-a facut asiduu, in vestul UE, sa continue sa se vitupereze statele nationale si sa se osandeasca orice urma de patriotism?

Daca oamenii ar fi rationali, vor intelege ca, dupa ce au depistat vinovatii mari si mici ai acestei crize fara precedent de la ultimul Razboi Mondial incoace, a-si reconstrui universul inseamna a-i elimina pe profetii mincinosi, pe propagandisti si pe partizanii tiraniilor. Apoi, a indrepta urgent ce s-a gresit, inseamna a reforma si reorganiza din temelii institutii nationale. S-ar da astfel o sansa reala eficientei proprii doar democratiei, discreditate si puse la pamant in tari ca Romania de marii corupti si de organisme insarcinate sa apere libertatea si egalitatea tuturor in fata legii, care, vai, le viruseaza si le sugruma oamenilor drepturile ca un veritabil Covid-19 institutional, reducandu-le la absurd buna functionare a statului.

In fine, stringente sunt restructurarea si refondarea pe baza de valori a unor aliante regionale care n-au salvat Occidentul, ci i-au accentuat declinul, si, nu in ultimul rand, reinventarea foarte deficitarei organizatii mondiale.

Richard Haass, de la Council of Foreign Relations, deplange absenta unei conduceri globale a SUA si crede ca "pandemia va accelera istoria" despartirii de lumea unipolara, americana, accentuand unilateralismele si discordia generala dintre marile puteri.

Or, ar fi irational si anistoric ca lumea de dupa corona sa fie asa. Si dupa razboaiele mondiale lumea s-a reorganizat, mai bine, sau mai rau, din temelii.

Apoi e clar oricui gandeste rational ca nu democratiilor de tipul celei americane si ezitarilor nefericite ale unora din guvernantii lor pe baza de dezinformare trebuie sa li se imputa partea leului din vina acestui cataclism. Dimpotriva, o minima sagacitate ar trebui sa ne dezvaluie adevarul: ca dezastrul actual e tocmai rezultatul subrezirii democratiilor, al caror far e America, al scaderii atractiei modelului american si al slabirii controalelor pe care doar democratiile autentice le pot exercita asupra celor cu painea si cutitul. 

In culpa sunt, totusi, dregatorii apuseni, care fie au aplicat naivi optiuni de felul "America first", fie n-au reusit, din excesiv multilateralism, sa-si articuleze politicile adecvat si curajos. Prea putini au priceput din timp ca, pentru a le fi bine acasa, trebuie sa actioneze in ideea ca, daca impartim aceeasi planeta cu toate durerile ei, e obligatoriu sa intelegem ca libertatea, ca si sanatatea indivizibile sunt. Ori o vom asigura pe prima, pretutindeni. Chiar si in China, azi comunista inca. Ori ne-o vom pierde pe a doua peste tot.   

Da, suntem si vom fi din ce in ce mai digitali, mai distantati social, mai mascati si mai globali. Dar vom fi oare si mai adevarati si rationali?