Mali – primul centru de imigranţi pentru africanii care vor să ajungă în UE

Europenii au găsit la soluţia următoare: înfiinţarea unui centru de imigrare constituit chiar pe teritoriu unui stat african. Locul s-a găsit rapid: Mali – una dintre cele mai sărace ţări din lume.

Cu ani în urmă, francezii au iniţiat colonizarea teritoriului, în 1864. În 1895 Mali a început să faca parte din Africa Occidentală franceză. Condusă de o dictatură, în 1991 s-a format un guvern de tranziţie care a facut primele alegeri democratice în 1992, fiind ales Alpha Oumar Konare. După realegerea sa în 1997, Konare a continuat reformele politice şi economice dar cu rezultate sub aşteptări. După terminarea mandatului prevăzut de constituţie, a fost urmat în 2002 de Amadou Toumani Touré. Per capita, populaţia câştigă aproximativ 1,50 dolari pe lună.

Însă centrul va încerca să stăvilească emigraţia din toată Africa, un lucru imposibil de realizat. Centrul are aproximativ 40 de angajaţi şi un buget de aproape 10 milioane de euro.

Conform site-ului Comisiei Europene, în fiecare an, mii de emigranţi ilegali de origine africană se aventurează către Europa. Adesea, încercările lor de a avea o viaţă mai bună se sfârşesc tragic. Sensibilizarea populaţiei faţă de riscurile legate de emigrarea ilegală este una dintre sarcinile noului centru din Bamako, capitala Republicii Mali din Africa de Vest.

Centrul oferă consultanţă privind imigrarea legală, asistenţă în domeniul formării profesionale şi sfaturi privind căutarea locurilor de muncă în străinătate. Mali este candidatul potrivit pentru acest proiect pilot fiindcă ţara este un punct de tranzit pentru emigranţii care merg în Europa şi o sursă importantă de forţă de muncă pentru ţările învecinate.

Aproximativ 4 milioane de cetăţeni ai statului Mali trăiesc în străinătate, un exod masiv, dintr-un total de 12 milioane locuitori. Majoritatea trăiesc răspândiţi în regiunea Africii de Vest, dar aproape 200 000 locuiesc în Europa.

Mali este una dintre cele mai sărace ţări din lume. Principalul sector economic este agricultura, cele mai multe venituri provenind din plantaţiile de bumbac. Ţara depinde în mare măsură de banii pe care emigranţii în trimit acasă, dar o mare parte din aceste venituri sunt consacrate plăţii comisioanelor de transfer bancar. Centrul pregăteşte propuneri de reducere a acestor costuri.

Majoritatea africanilor care trăiesc în străinătate locuiesc în Europa. Mulţi vin din Africa de Nord, dar numărul celor care sunt originari din ţări subsahariene precum Mali este în creştere.

Inaugurarea oficială a centrului va avea loc astăzi, 6 octombrie 2008. Centrul se va ocupa şi de emigranţii care se întorc, ajutându-i să îşi reia viaţa în ţara de origine. Majoritatea lor sunt bărbaţi tineri care nu reuşesc să îşi găsească de lucru acasă. Emigraţii îşi părăsesc ţara fără a avea o destinaţie precisă, pe perioade de câteva luni până la câţiva ani, lăsând administrarea gospodăriilor agricole familiale în grija soţiilor, copiilor şi a rudelor mai în vârstă.

Un emigrant îşi împărtăşeşte planurile sale de a ajunge în Europa:

„Ambiţia mea este să ajung în Europa dar nu urmând o rută ştiută. Dacă ar fi să o iau pe un drum cunoscut atunci e mai bine să rămân acasă. Dacă drumul trece printr-o zonă de război, este de ajuns un singur cartuş şi sunt mort or sunt deposedat de bani, rănit de soldaţi …ca toţi cei care au urmat acelaşi drum.”