1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Marea evadare

Alexander Kudascheff/vd27 aprilie 2015

Permanent, mii de refugiați încearcă să ajungă în Europa. Speranța că, odată ajunși aici, pot începe o viață nouă este mai mare decât teama că, în apele imprevizibile ale mării, și-ar putea pierde viața.

https://p.dw.com/p/1FFpR
Migranţi libieni la centrul Abu Salim
Migranţi libieni la centrul Abu SalimImagine: picture-alliance/dpa

În Marea Mediterană, drama refugiaților face valuri din nou. Acești oameni încearcă să pună piciorul în Europa, împinși de la spate de o sumedenie de neajunsuri: sărăcie lucie, lipsa accesului la educație și a locurilor de muncă, dictatura, tortura, războiele civile. Mulți dintre ei fug din țări aflate în paragină politică, socială și economică, încăpute pe mâna unor bande criminale.

Bărbaților, copiilor și femeilor din Eritreea, Somalia, Libia, Siria, Irak, Afganistan și din multe alte regiuni măcinate de conflicte, disperarea și lipsa totală de orizont le anesteziază frica, determinându-i să riște orice pentru a ajunge în altă lume. Străină, dar, poate, mai bună.

O afacere cinică

În acest moment, aproximativ 50 de milioane de refugiați încearcă să fugă din țările lor. Odiseea acestora este teribil de periculoasă și se sfârșește, nu de puține ori, tragic. Cu atât mai cinică este, în acest context, activitatea bandelor de călăuze, care promit oamenilor disperați că îi vor duce în Europa: pe sirieni via Turcia, iar pe cei din Algeria, prin deșert până în Libia, unde sunt îmbarcați, la înghesuială, în vase care pleacă spre tărâmul european al făgăduinței. Desigur, asta dacă nu sunt lăsați în voia sorții de membrii echipajului, înecându-se înainte de a ajunge la destinație. Această formă de sclavie modernă este o afacere de miliarde pentru cei care o întrețin - brutală și inumană.

Norocoșii care supraviețuiesc pe mare ajung în centrele de urgență pentru refugiați. Acesta este locul în care, uneori, primesc nu doar îngrijiri medicale, ci și vestea că vor fi expulzați - cum este cazul multora. Alții dintre ei, pentru a putea supraviețui și a-și hrăni familia, se apucă de activități ilegale, acceptă munci ilegale și umilitoare.

O parte dintre ei se bazează pe ajutorul propriilor familii, alții pe sprijinul cetățeniilor voluntari care îi ajută după posibilități sau pe bunăvoința statelor care le-ar putea acorda azil. Însă, viețile multora se scufundă, din nou, în sărăcie și disperare.

Redactorul-şef al DW, Alexander Kudascheff
Redactorul-şef al DW, Alexander Kudascheff

Mici victorii, amare înfrângeri

Deutsche Welle acordă o atenție deosebită migrației refugiaților într-o rubrică specială - Tema Săptămânii - dedicată acestui stringent subiect. Scopul nostru este să oferim publicului o imagine cât mai clară a itinerariului acestor oameni, dar și a țărilor din care aceștia vor să plece. Pe site-ul nostru veți descoperi, în rubrica menționată mai sus, nu doar ruta deseori mortală pe care o parcurg refugiații în drumul lor către speranță, dar și viața lor și a solicitanților de azil în Europa, respectiv Germania.

Tema Săptămânii vă prezintă realitatea, speranțele, dezamăgirile, micile victorii și amarele înfrângeri ale tuturor acestor oameni, dar și semnele neputinței politice. Preluarea acestor refugiați, scoaterea lor din valurile învolburate ale mării sunt responsabilități umane obligatorii. Însă este la fel de adevărat și corect faptul că nu pot rămâne toți aici, chiar dacă, evident, ar vrea. Dreptul de azil este sacrosanct. În realitate, el este abuzat și zdrobit.

Între timp, pentru sutele de mii de persoane aflate pe plajele din Africa de Nord contează un singur lucru: următorul vas spre Europa. Ei nu vor decât să supraviețuiască pe mare și să se vadă ajunși.