Micul război sfânt

Unii vorbesc despre un imens scandal, în timp ce alţii încearcă să îi modereze pe exaltaţi. Actorii principali sunt reprezentaţi de Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. Care este însă povestea?

MINUNE SAU SACRILEGIU?

La sfârşitul lunii mai, Mitropolitul Banatului, Înalt-Preasfinţitul Corneanu a participat la sfinţirea unei biserici greco-catolice din Timişoara. Este deja de notorietate deschiderea ecumenică a Mitropolitului Corneanu, căci nu în rare ocazii acesta a asistat la celebrări în alte rituri sau chiar a predicat în faţa tinerilor de alte confesiuni. Însă în acea zi, Nicolae Corneanu a urcat la altar şi s-a împărtăşit în faţa a peste 2000 de oameni, în cadrul unei celebrări greco-catolice. Gestul său a provocat un adevărat cutremur în sânul comunităţilor ortodoxe. Sfântul Sinod al BOR a fost asaltat de scrisori de revoltă împotriva mitropolitului Banatului, solicitându-se chiar şi caterisirea acestuia. Astfel de solicitări au venit din partea unor călugări din România dar şi de la Muntele Athos. Patriarhia Ortodoxă Rusă a cerut de asemenea explicaţii Bucureştiului. Iar presa din România a explodat în titluri senzaţionale de genul “Crimă de Împărtăşanie”.

De cealaltă parte, anumite grupuri greco-catolice au văzut gestul ca fiind o minune. Deşi IPS Corneanu a negat într-o declaraţie pentru ziarul Cotidianul că s-ar fi împărtăşit, parohul bisericii greco-catolice gazdă a evenimentului, părintele Ioan Chişărău, a declarat telefonic pentru Deutsche Welle că:

“Preasfinţitul Corneanu se teme de consecinţele gestului său istoric, pentru că acest gest a creat multe valuri. Dacă el a declarat aşa, atunci rămâne aşa...deşi există casete, şi mii de credincioşi martori. Dar noi nu vrem să punem paie pe foc şi să-i facem rău. Dacă Preasfinţia Sa spune aşa, atunci aşa să fie ”.

ÎNŢELEPCIUNEA PĂSTORILOR

Reacţia autorităţilor bisericeşti, prinse la mijloc între două coruri, unul strigând “minune” iar celălalt “sacrilegiu”, a surprins de această dată prin echilibru şi normalitate. Venite ce-i drept cu întârziere, comunicatele birourilor de presă ortodoxe şi greco-catolice se remarcă printr-un ton înţelept şi măsurat, încercând pe bună-dreptate să-i tempereze pe exaltaţii ambelor tabere.

”Pentru Ortodoxie, Sfânta Taină a Împărtăşaniei este expresia cea mai înaltă a comuniunii şi a unităţii eclesiale deja existente, iar nu o etapă sau mijloc spre realizarea acestui deziderat. A ne împărtăşi liturgic din acelaşi potir şi a rămâne în continuare în Biserici separate dogmatic şi canonic este un non-sens din punct de vedere teologic.Biserica Ortodoxă Română rămâne fidelă promovării dialogului şi relaţiilor intercreştine, pe care, însă, înţelege să le cultive în consens şi cooperare eclesială ortodoxă, după cum ne îndeamnă Sfântul Ioan Damaschin: "Binele nu este bine, dacă nu este bine făcut" sau, altfel spus, nu contează doar buna intenţie, ci şi modalitatea de exprimare a acesteia. În orice caz, apelul la îndreptarea unei atitudini personale care, însă, priveşte comunitatea întreagă, nu diminuează respectul faţă de persoana în cauză”.

De cealaltă parte, Arhiepiscopia Greco-Catolică de la Alba-Iulia a precizat că:

“Suntem conştienţi că există încă divergenţe teologice care trebuie să-şi afle rezolvarea înainte de a se putea restabili deplina comuniune între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe. Cu toate acestea, pentru cazuri particulare, motivate de întemeiate dispoziţii sufleteşti, Biserica Romană Unită cu Roma, Greco-Catolică respectă libertatea fraţilor ortodocşi de a se împărtăşi la Sfintele Liturghii greco-catolice”.(sursa www.catholica.ro)

CINE SUNT SCANDALAGII?

Teologul timişorean Robert Lazu consideră însă că vinovaţii care au plantat sămânţa de scandal nu trebuie căutaţi în rândurile prelaţilor:

“Toată media românească întreţine şi cultivă animozităţile dintre ortodocşi şi greco-catolici. Astfel de subiecte sunt prezentate în spirit tendenţios de către presa seculară. Singurul lucru pe care presa l-a învăţat în ultimii ani este că doar sentimentele puternice prind la public, şi transformă orice într-un subiect de scandal. Pe de altă parte, competenţa sa în materie eclesiologică este zero”.

ÎNTRE “EXTAZ” ŞI CHIBZUINŢĂ

Gestul Mitropolitului Corneanu rămâne, indiferent de comentariile adiacente, o intenţie luminoasă. Radicalii din sânul ortodoxiei au însă tendinţa de a fi uneori mai supuşi regulilor decât iubirii creştine, în timp ce exaltaţii din Biserica Greco-Catolică încep să vadă minuni acolo unde există doar o normalitate a bunei-fraternităţi. Toate aceste derapaje şi exagerări uneori copilăreşti, sunt exploatate de o presă care se închină doar la dumnezeul audienţei. Din fericire până acum, păstorii ambelor comunităţi bisericeşti s-au dovedit prin înţelepciunea reacţiilor, demni de haina pe care o poartă.