Miercurea cenuşii şi politicienii germani

Miercurea cenuşii marchează în mod tradiţional sfârşitul carnavalului, după care începe perioada de post de 40 de zile. Pentru mulţi politicieni germani, miercurea cenuşii reprezintă însă punctul culminant al activităţilor carnavalistice, în cadrul căreia se desfăşoară, în mod tradiţional, bătăliile verbale dintre politicieni în localităţile Passau, Vilshofen şi Sonthofen din Bavaria. Tradiţia miercurii cenuşii politice este extrem de populară în acest land federal, canalizând atacturi dure împotriva adversarilor politici.

Miercurea cenuşii politică şi-a câştigat această popularitate la mijlocul anilor 50, când liderul Uniunii Creştin-sociale (CSU) Franz-Josef Strauß a rostit un discurs umoristic şi extrem de dur împotriva adversarilor săi politici, susţinut de ţipetele şi râsetele entuziaste ale membrilor partidului său. Conform acestei tradiţii, în special politicienii social-democraţi au devenit ţinta glumelor sale dure din fiecare an în miercurea cenuşii, până la moartea lui Strauss în 1988. Pe Egon Bahr, arhitectul tratatelor cu statele esteuropene sub cancelarul Willy Brandt,

l-a caracterizat, de pildă, drept "diletant în diplomaţie", iar pe fostul cancelar Helmut Schmidt l-a catalogat ca "ameninţare pentru securitatea ţării". Punctul culminant al tiradelor sale împotriva social-democraţilor a fost citatul devenit celebru: "Îşi spun social-democraţi, dar sunt comunişti." Multe dintre discursurile rostite de politicieni în miercurea cenuşii conţin lovituri sub centură: de pildă, un parlamentar creştin-social a declarat odată că social-democraţii ar fi ajuns la putere în 1969 din simplul motiv că "partidul nostru a castrat boul roşu prea târziu".

Tradiţia miercurii cenuşii din politică îşi are originea în târgurile bavareze, din care s-a dezvoltat în miercurea cenuşii din anul 1919 prima "Mare Adunare Generală" convocată de o organizaţie a ţăranilor din Bavaria. Aceasta a organizat în cârciumi discuţii aprinse pe teme politice. Cei care îşi jigneau adversarii în modul cel mai spectaculos se bucurau de aplauzele entuziaste ale publicului, influenţat şi de cantitatea mare de alcool.

Timp de mulţi ani, miercurea cenuşii politică a fost în special o tradiţie a conservatorilor. De la mijlocul anilor 60, social-democraţii au început să organizeze întâlniri similare. În prezent, chiar şi ecologiştii au adoptat acest obicei. La fiecare discurs asistă numeroşi jurnalişti, deoarece miercurea cenuşii din politică a devenit un eveniment extrem de mediatizat, cu toate că numărul paharelor de bere consumate îl depăşeşte, în general, pe cel al argumentelor din discursuri, după cum remarca odată un observator extern.