Mineriadele şi coaliţia indiferenţei

Preşedintele Asociaţiei, Doru Mărieş, a anunţat joi că va continua demersul început la Strasbourg prin care cere condamnarea statului român pentru pentru tergiversarea - timp de 18 ani - a dosarelor Revoluţiei şi mineriadelor. Doru Mărieş adresase anterior mai multe scrisori procurorului general, Laura Codruţa Kovesi, solicitîndu-i să prezinte public un calendar al investigaţiilor, dar nu a primit un răspuns mulţumitor.

În aceste circumstanţe, Instanţa de la Strasbourg rămîne singura speranţă, deşi la rîndul ei mai curînd iluzorie. Dacă Asociaţia 21 Decembrie va reuşi să obţină un verdict favorabil la Strasbourg acesta nu îi va folosi foarte mult. O persoană deposedată de locuinţa sa poate obţine despăgubiri, dar în acest caz nimeni nu aşteaptă despăgubiri, ci un act de justiţie cu semnificaţie morală şi politică.

Despre Ion Iliescu toată lumea ştie că este autorul moral al mineriadei din 14-15 iunie 1990. Cu toate acestea, Justiţia nu a făcut nimic, iar cînd un capăt de investigaţie a fost iniţiat, Curtea Constituţională a interzis parchetelor şi instanţelor militare să se mai ocupe de civili, aşa încît Ion Iliescu a scăpat. De fapt problema este grea din cauza complicităţilor largi. Poate s-ar mai găsi un procuror să-l pună pe Iliescu sub acuzare, dar mineriada a fost posibilă cu participarea Transporturilor, Armatei, Poliţiei şi nu în ultimul rînd a Securităţii de atunci. Iată aşadar cîţi oameni ar trebui să cadă laolaltă cu Iliescu şi care se găsesc probabil şi astăzi în articulaţiile sensibile ale aparatului de stat.

Dar ceea ce este cu adevărat descurajant este că între timp se desfăşoară pe nesimţite o operaţiune de reciclare a imaginii lui Ion Iliescu, care trece tot mai mult drept un senior al politicii româneşti pe deplin respectabil. Un partid de dreapta care se revendică de la liberalismul antebelic şi care a avut de suferit la mineriade nu are scrupule în a negocia alianţe cu Iliescu, iar familia regală nu vede nici ea un impediment în a-l invita pe fostul autocrat comunist la toate festivităţile sale. Sub masca convenabilă şi oportunistă a bunei cuviinţe Casa regală contribuie la reabilitarea portretului politic al lui Ion Iliescu, descurajînd orice preocupare moral-politică în România. Pur şi simplu conduita lipsită de prejudecăţi a Casei regale discreditează perseverenţa şi loalitatea acelora care se încăpăţînează să caute adevărul. În faţa acestei largi coaliţii a indiferenţei, Asociaţia 21 decembrie mai are mult de aşteptat.