Morcov și băț: la ce să se aștepte sud-estul Ucrainei

"Pentru mine nu sunt importante granițele și teritoriile de stat, ci destinele oamenilor." Un citat dintr-un interviu acordat de președintele rus Vladimir Putin ziarului german de mare tiraj "Bild" în ianuarie 2016. Era vorba atunci de anexarea Crimeei. În aceste zile, șeful de la Kremlin modifică din nou cu forța granițele Ucrainei, anexând părți din regiunile Luhansk, Donețk, Herson și Zaporojie. După ocupația de șase luni din aceste teritorii, acestea ar urma acum să fie preluate de Federația Rusă.

Moscova amenință că va folosi tot arsenalul disponibil, inclusiv arme nucleare, pentru a apăra aceste noi teritorii. Ucraina și majoritatea statelor lumii au anunțat deja că nu recunosc nici anexarea, nici referendumurile de carton la care, chipurile, majoritatea ar fi votat "pentru" intrarea în Federația Rusă. Cine sunt milioanele de ucraineni care trăiesc în regiunile menționate și cum se va schimba viața lor?

Cum diferă atmosfera de la Donețk de cea din Herson?

Nu se știe numărul exact al oamenilor care trăiesc în prezent în teritoriile anexate. Este vorba oricum de mai multe milioane de persoane. Deși sunt anexate simultan, regiunile diferă major una de cealaltă. La Donbas s-a făcut deja din 2014 o selecție forțată: sute de mii de persoane, majoritatea tineri, au părăsit autointitulatele "republici" și s-au mutat fie în Rusia, fie în partea Ucrainei controlată de Kiev. Au rămas pe loc oamenii în vârstă și cei care nu au putut pleca, precum și adepții separatismului.

"Pentru unii, se împlinește ceea ce și-au dorit întotdeauna. Există mereu anumite părți ale populației care colaborează", spune Andreas Umland, expert la Stockholm Centre for Eastern European Studies (SCEEUS). Se pare că ar exista mai mulți susținători ai separatismului în estul decât în sudul Ucrainei, dar nu există date exacte. Unii din Donbas ar fi sprijinit anexarea și de frica de a nu fi trași la răspundere legal în cazul revenirii teritoriilor sub control ucrainean, este de părere Serhij Harmaș. Născut la Donețk, el este redactor-șef al ziarului online "Ostrov" și a fost membru al grupului de contact trilateral pentru aplicarea prevederilor Acordului de la Minsk. "Astfel de oameni vor spune că au votat 'da' pentru că, dacă Ucraina preia controlul din nou, ei trebuie să fugă undeva, probabil în Rusia", spune Harmaș. Câți sunt într-o astfel de situație, nu știe însă nimeni.

La fel ca în zonele ocupate din Donbas, și la Herson și Zaporojie s-au produs schimbări sociale în cele șase luni de ocupație rusă, chiar dacă nu la fel de ample. Sute de mii de persoane au fugit, dar printre cei care au rămas există încă mulți care sunt de partea Kievului. Lucru dovedit de protestele cu steaguri ucrainene din primele săptămâni și luni de după invazia rusă. "La Herson și în regiunea Zaporojie, mulți îi urăsc pe ruși, în timp ce la Donețk și Luhansk, li s-au umplut mințile oamenilor cu propagandă timp de opt ani", spune Harmaș.

Spre deosebire de Crimeea, unde la momentul anexării în 2014 două treimi din populație erau etnici ruși, numărul acestora în estul și sudul Ucrainei este de mai puțin de jumătate din populație. Potrivit recensământului din 2001, procentajul etnicilor ruși era cel mai ridicat (40%) în regiunile Donețk și Luhansk în 2014 la începerea războiului din zonă. În regiunile Zaporojie și Herson, cota etnicilor ruși ar fi doar de 25, respectiv 15 procente.

Sprijin financiar pentru teritoriile anexate

La prima vedere, anexarea nu va schimba prea multe în viața acestor ținuturi, care se află de șase luni practic sub controlul Rusiei. Experiențele din Crimeea arată cam cum ar urma să evolueze lucrurile. Va exista un fel de amestec: sancțiuni pentru cei care nu sunt pro-ruși și recompense pentru populația loială Moscovei. Pe modelul bățul și morcovul. Vor crește salariile și pensiile iar Rusia va încerca să reconstruiască infrastructura distrusă. Vice-șeful administrației ruse Sergheo Kirijenko a menționat în 29 septembrie cifre exacte. Potrivit lui, ar urma să fie puse la dispoziție pentru "proiecte de sprijin" în noile teritorii 3,3 miliarde de ruble, echivalentul a 58 de milioane de euro.

Tot ce are legătură cu Ucraina va fi înlocuit cu lucruri rusești: legile, moneda, furnizorii de servicii de telecomunicații, limba, educația. Unul din obiectivele principale este revenirea la rusificarea culturală a regiunilor, pe care Kremlinul le privește din punct de vedere istoric ca fiind ale sale.

Cum ar putea arăta mișcarea partizană?

Locuitorii regiunilor anexate vor fi nevoiți să se decidă: fie acceptă schimbările, fie li se opun - cu riscul vieții. "Sunt decizii grele. Mulți vor fi disperați, pentru că nu pot să anticipeze ce se va întâmpla mai departe", spune Andreas Umland de la Stockholm Centre for Eastern European Studies. Nu se știe cât de mult vor rămâne teritoriile sub ocupație rusească și cât de repede ar putea Ucraina să le recucerească. Există deja relatări despre represiuni, tortură și încarcerare pentru cei care sprijină Kievul. Experiențele din Crimeea arată că prigonirea celor care nu sunt de acord cu ocupația s-ar putea întinde pe mulți ani.

Toți bărbați vor fi supuși unei examinări speciale, întrucât se vizează înrolarea lor în armata rusă pentru a fi trimiși să lupte împotriva Ucrainei. Poate că Kremlinul vrea astfel să reducă și riscul formării unei mișcări de partizani. Deocamdată, această mișcare a organizat lovituri în sud împotriva celor care au colaborat cu ocupanții ruși. Serhij Harmaș crede însă că în spatele acelor atacuri s-ar fi aflat de fapt serviciile secrete ucrainene. El nu crede că se va forma o mișcare de partizani majoră, cum a existat pe teritoriul ucrainean în cel de-al Doilea Război Mondial - și din cauza tehnologiilor de urmărire de azi. "Mișcarea partizană azi și în cel de-al doilea război mondial sunt două lucruri diferite. Azi există supraveghere video și telefonică. Ceea ce vedem noi este munca unor grupuri organizate, conduse de serviciile secrete", spune Harmaș.

Loialitatea față de ruși a ucrainenilor din est și sud va fi testată în mai multe moduri, de exemplu prin acordarea de pașapoarte rusești. Așa a fost și în Crimeea și Donbas, unde acest proces a început deja în urmă cu mai mulți ani. Dar pot avea loc și scenarii diferite față de Crimeea. Observatorii nu se așteaptă la o amplă relocare de populație din Rusia, așa cum s-a întâmplat în Crimeea, din cauza luptelor continue. "Nu va avea loc nici o revenire din Rusia a foștilor locuitori din Donețk, pentru că aceștia au locuri de muncă în Rusia, ceea ce nu există în prezent în Donbas. Cele mai importante companii din Donbas sunt distruse", explică Serhij Harmaș. "Atractivitatea acestor teritorii pentru Rusia va fi redusă. Rușii se vor teme că vor fi obligați să plece din nou. Nu va funcționa", crede și Andreas Umland.

Se întorc la Donețk Ianukovici și Asarov?

Se pune întrebarea cine va prelua conducerea regională. Vor conduce localnici ucraineni ținuturile anexate sau va trimite Rusia funcționari? Până acum, ocupanții ruși s-au bazat pe localnici, ex-membri ai fostului "Partid al regiunilor", pro-rus, al fostului președinte Viktor Ianukovici, refugiat în 2014 în Rusia.

Se vor întoarce la Donbas Ianukovici, premierul său de atunci Mykola Asarov și alți membri ai fostei elite ucrainene, refugiați de asemenea în Rusia? Experții nu exclud această variantă, dar nu cred că aceste personaje vor reveni la putere. S-au format între timp noi elite, care nu vor să renunțe la privilegiile lor, crede Harmaș. Poate că o parte din conducerea regiunilor va fi cedată de ucraineni unor trimiși ai Rusiei. Presa rusă a descris deja o astfel de evoluție. Iar la anumite niveluri, acest proces chiar a și început.