Noua pasiune a românilor

Joi dimineaţă, pe bulevardul Magheru din Bucureşti, mai mulţi oameni formaseră o coadă. Nu se dădeau nici „tacâmuri” ca în urmă cu două decenii, nici plase electorale ca în prezent, ci se dădeau cărţi. Pentru că unul dintre cele mai mari trusturi de presă din România tocmai deschisese prima librărie în care urmau să se comercializeze cărţile ataşate, până de curând, exclusiv ziarului de mare tiraj al companiei.

Colecţionăm pentru nepoţi

Rafturile nu semănau deloc cu peisajul multicolor al unei librării obişnuite, cărţile fiind legate în coperţi identice cu aparenţa unei ediţii de lux. Preţul însă, sub 2 euro pentru un titlu, vorbea despre apariţia primului chilipir cultural destinat marelui public din România.

Combinaţia dintre titlurile clasice precum „Anna Karenina” sau „Doamna Bovary” şi cărţile adolescenţei „Winnetou” sau „Ultimul mohican”, a asigurat noii librării un aflux neîntrerupt de clientelă. Clientelă de altfel foarte eterogenă şi axată, conform declaraţiilor tipărite chiar în ziarul omonim librăriei, pe construirea unei biblioteci pentru nepoţi.

Elită împachetată la bloc

La doar câţiva metri mai departe, o altă librărie îşi aştepta cumpărătorii îmbiindu-i nu doar cu apariţii editoriale de actualitate, dar şi cu arome de ceai şi sunete de jazz. Printre rafturi se plimbau adolescente creative, tineri încercănaţi de idei artistice şi intelectuali cu vorbă dulce. Dacă în librăria învecinată aparenţa luxos învelită a culturii înalte se cumpăra la preţ de salam, aici se vindea scump statutul de elită intelectuală. Auxiliar, oamenii cumpărau şi într-o parte şi în cealaltă cărţi.

O constatare optimistă

Interesant este că ambele librării sunt pline, deşi tipologia socială a clientelei este în mod evident diferită. Ideea de a vinde titluri clasice la preţuri mai mult decât accesibile readuce în actualitate pentru mulţi români mândria de a poseda o bibliotecă care să arate frumos şi să nu coste prea mult. De cealaltă parte, asocierea dintre carte şi accesoriile fine specifice elitelor intelectuale, oferă clasei de mijloc din România iluzia unei burghezii cochete împachetate într-un apartament de bloc. Şi într-un caz şi în celălalt este vorba despre acelaşi tip de aspiraţie, care se manifestă însă la niveluri diferite: cultura şi manierele nu pot decât să înfrumuseţeze viaţa.

Este o constatare optimistă şi demonstrată de succesul celor două librării. În mijlocul îngrijorărilor alarmiste care vorbesc despre pierderea reperelor în societatea românească, consumul acestui tip de produse demonstrează că societatea ştie încă destul de bine să-şi conserve reperele. Rămâne însă problema educaţiei, deoarece comportamentele descrise au drept centru de greutate posesiunea, nu curiozitatea intelectuală. Or, dacă librăriile sunt pline, în bibliotecile din România bate în continuare vântul.

Autor: Vlad Mixich

Redactor: Robert Schwartz