„Nu ne naştem, ci devenim femei”

„Nu ne naştem, ci devenim femei” - aceasta este teza de la care porneşte Simone de Beauvoir în incitanta ei lucrare „Al doilea Sex”, apărută în 1949 în Franţa, tradusă de-a lungul următorilor ani în numeroase limbi ale globului, devenită carte de căpătâi a feminismului. Simone de Beauvoir realizează o istorie a femeilor de-a lungul secolelor, a condiţiei femeii şi a oprimării acesteia într-o lume condusă de bărbaţi. De Beauvoir provenea dintr-o familie burgheză, de intelectuali, tatăl fiind avocat la Curtea de Apel din Paris, având parte de o educaţie strict catolică. Un mediu din care a vrut să evadeze. „Ea şi-a dorit cu ardoare să beneficieze de libertăţile de care se bucura un bărbat, în gândire şi în viaţă” - notează cunoscuta feministă germană Alice Schwarzer în cartea pe care i-a dedicat-o, apărută în această lună la editura Rowohlt.

E ceea ce Simone de Beauvoir a şi făcut. A studiat filosofia şi a fost alături de partenerul ei de viaţă Jean-Paul Sartre o figură marcantă a existenţialismului şi a mişcării intelectuale contestatare după cel de-al doilea război mondial.

Legendară a rămas relaţia ei cu Sartre, care a durat o jumătate de veac, până la moartea filosofului în 1980. Tineri fiind când s-au cunoscut, încă pe băncile universităţii, cei doi au încheiat un pact neobişnuit la vremea aceea: să nu se căsătorească, să se opună aşadar şi pe această cale convenţiilor burgheze, având fiecare totodată alte relaţii sexuale în paralel. Sartre şi de Beauvoir nu vor locui niciodată împreună, ci în apartamente diferite, nu departe totuşi unul de altul şi îşi vor rămâne în felul lor fideli până la moarte. Despre ultima perioadă din viaţa filosofului francez, despre relaţia lor ieşită din comun, de Beauvoir va scrie în cartea „Ceremonia despărţirii”. Simone de Beauvoir, care şi-a păstrat trăsăturile frumoase şi ţinuta distinsă până în ultima clipă, s-a stins din viaţă la şase ani după Sartre, la vârsta de 78 de ani, fiind aşezată întru vecie alături de el în cimitirul Montparnasse.