Nu, noi nu putem! (Obama şi preşedinţia României)

România este cunoscută ca fiind ţara în care locuieşte cea mai numeroasă minoritate romă din Europa. Şi în acelaşi timp cea mai hulită...

În anul 1964, cea mai importantă şi hulită minoritate din Statele Unite era concentrată în sud. În Louisiana, Alabama sau Georgia, albii majoritari şi foşti stăpâni de sclavi locuiau în case superbe înconjurate de peluze uriaşe. Negrii săraci şi ghetoizaţi erau obligaţi să înveţe în şcoli separate şi să călătorească în spatele autobuzelor. La un secol de la abolirea sclaviei, în Statele Unite negrii erau încă cetăţeni de mâna a doua. Iar sudul vota tradiţional cu democraţii.

Însă, în 1964, preşedintele democrat Lyndon Johnson a semnat istoricul Act al Drepturilor Civile care scotea în afara legii orice discriminare pe motive rasiale. Din acel moment, semnul “nu servim negrii” a devenit ilegal în Statele Unite. În urma semnării acelui act, începând cu alegerile din 1969 şi terminând cu ziua de 4 noiembrie 2008, statele din sud au fost câştigate de republicani. În ciuda faptului că cea mai numeroasă comunitate de negri trăieşte în acestă regiune, marţi, Barack Obama a pierdut în sud. Dar a câştigat America.

În Europa am trăit cu impresia că tema rasială este un tabu în State. Nu era corect politic să se vorbească despre faptul că Obama este negru. Cu toate acestea, “The Washington Post” şi “The New York Times” scriau în ziua alegerilor despre “noul motiv al mândriei americane”. Şi anume că, la doar 40 de ani de la asasinarea liderului mişcării de emancipare a negrilor, Martin Luther King jr., preşedintele Statelor Unite este un bărbat de culoare. Iar mulţi dintre cei care l-au votat sunt albi.

"Negrul american este criminal şi leneş." O stereotipie care încă bântuie în sudul Statelor Unite. "Ţiganul român este hoţ şi împuţit." În sudul României această stereotipie nu bântuie ci este vie. În România ţiganii au fost sclavi până în 1856, în timp ce negrii americani au mai aşteptat nouă ani până la abolirea sclaviei.

Dar, în 2008, ţiganii din România continuă să fie cetăţeni de mâna a doua, în timp ce Statele Unite sunt conduse de un bărbat de culoare. Alegerea lui Barack Obama ne poate oferi, printre altele, răspunsul la dificila dilemă: sunt ţiganii/negrii hoţi pentru că sunt marginalizaţi sau sunt marginalizaţi pentru că fură? Crescut de doi bunici albi, sângele de negru al lui Barack Hussein Obama curge astăzi prin trupul unui preşedinte american.

Dintre cei un milion şi jumătate de ţigani români este statistic imposibil ca unul dintre ei să nu poarte în raniţă bastonul de preşedinte. Beneficiind de sorţi favorabili, un astfel de om poate ajunge pe prima scenă politică a ţării, dar pentru noi toţi este de negândit că în viitor, un ţigan ar putea fi ales preşedinte al României. Şi nu pentru că nu ar putea fi un om excepţional. Ci pentru că ar fi ţigan.