Lăsați florile să vorbească

Pe vremuri, cumpăram întotdeauna flori în drum spre bunici. În ultimul magazin dinainte de casa lor, aflată în zona munților Eifel. Se bucurau de fiecare dată, mai ales bunica. Alegea întotdeauna vaza corespunzătoare, o umplea cu apă, tăia și aranja florile până când arăta totul pe placul ei. Dar la un moment dat, am încetat să mai ducem flori. Nu știu nici eu de ce. 

Poate pentru că între timp există flori la toate supermarket-urile și pe toate drumurile: împachetate în plastic și așezate înghesuit în găleți. Își pierd astfel cumva din farmec. Așa că, dacă intri într-o florărie adevărată, te învăluie în continuare un sentiment deosebit. Acea aromă îmbietoare, podeaua mai tot timpul umedă, sunetul hârtiei de împachetat. Îți poți alege singur combinația de flori, iar buchetul pe care urmează să-l dăruiești devine individual. Diferența e uriașă față de atunci când cumperi pur și simplu un buchet de lalele de la supermarket. 

Violete pentru răbdare

Există ocazii care cer numai anumite tipuri de flori. În Germania, conform tradiției, la înmormântări se duc numai crini albi ca semn al amintirii și al reînvierii. Trandafirii roșii sau roz se dăruiesc iubitelor de Valentine´s Day. Dar multe alte semnificații ale dăruirii florilor au fost din păcate uitate. 

În secolul 18 era altfel. În acele vremuri, dăruitul florilor făcea parte din comunicarea de zi cu zi în Europa, explică psihologul Britta Krahn, de la universitatea Bonn-Rhein-Sieg. În multe case, cartea despre ”limbajul victorian al florilor” stătea la loc de cinste. Acolo puteai să citești exact ce flori erau potrivite pentru fiecare ocazie. Și culorile jucau un rol important. De pildă, dacă bărbatul oferea iubitei sale violete, ele erau simbolul iubirii și al răbdării. 

Dar mesajul florilor nu era întotdeauna pozitiv, spune Britta Krahn. ”Dacă o femeie îi dădea unui bărbat un coș în care erau plantate flori, acesta era un semn al refuzului”.  

37 de euro pentru flori

Chiar dacă simbolistica florilor a fost în mare parte uitată între timp, florile rămân în multe culturi cel mai des oferit cadou. Și chiar dacă florăriile au concurență pe piață, vânzările de flori au rămas neschimbate în Germania în ultimii ani, spune Krahn. ”Se vând flori în valoare de aproximativ 37 de euro pe cap de locuitor. Dar felul în care se cumpără flori s-a schimbat. În supermarket se găsesc, de pildă, lalele de toate culorile, la prețuri relativ mici. Oamenii nu fac atât de des drum la florărie, unde buchetele sunt individualizabile și mai frumoase, dar costă mult mai mult. Ceea ce le face viața mai grea florarilor.”

Prețuri mai mari de Sf. Valentin

Și Barbara Zöller simte această evoluție. Este proprietara unei florării din Bonn. ”Concurența este foarte mare între timp: magazinele mari de grădinărit, supermarket-urile și benzinăriile, care vând și ele mai nou flori”. Florăria o are de 22 de ani, iar florile le cumpără de la piața en-gros. Și acolo se simte o schimbare. Tot mai puțini florari caută marfă, iar oferta este și ea mai redusă.

”Factorul economic de Sf. Valentin este din ce în ce mai central. Pe vremuri nici nu exista, de fapt. Pentru noi, florarii, este bine. Dar, dacă mă gândesc la întregul an, realizez că am tot mai puțini clienți”. Nici măcar de ziua iubirii nu sunt toți în apele lor. Mulți se plâng de prețurile mari. ”În astfel de zile cresc prețurile. Este normal, pentru că fiecare vrea să-și câștige banul. Și pentru noi prețul de cumpărare este mai mare, așa că trebuie să ne adaptăm. Unii se enervează și nu mai cumpără flori deloc, preferând să dăruiască altceva”, povestește Zöller. 

"Meserie frumoasă fără viitor"

Dincolo de aceste schimbări mai există problema lipsei florarilor tineri. Pentru cei care se gândesc la o formare profesională, această muncă nu este suficient de atractivă. Este plătită prost, presupune multă muncă fizică și în plus, trebuie să lucrezi și de sărbători sau la sfârșitul săptămânii. De aceea, în ultimii ani, numărul celor care învață să devină floriști s-a înjumătățit, de la 5.000 la 2.500. Se mai adaugă și cei care întrerup formarea profesională, respectiv 40 - 45 de procente. ”Nu cred că această meserie mai are vreun viitor. Păcat, pentru că e o meserie frumoasă. Dar tinerii nu mai apreciază atât de mult florile”, crede Barbara Zöller. Se vede că o întristează această evoluție. Dar nu vrea să renunțe sub nicio formă. ”Clienții, pentru care contează frumosul și calitatea, vin în continuare la noi”. 

În acest fel, florile revin de la un simplu bun de consum la ceva deosebit. Iar buncii îi voi duce din nou un buchet frumos de trandafiri albi.