O moneda pentru o rugaciune

Ideea nu este noua. Oliver Sturm o poarta cu sine de aproape 10 ani incoace si, desi nu a reusit sa capteze deocamdata atentia majoritatii societatii, macar a reusit ca inventia sa sa fie prezenta la diferite expozitii de arta. Acum, automatul pentru rugaciuni se afla la Berlin, in cadrul festivalului “Cuvantul tau in urechea lui Dumnezeu”.

La prima vedere arata ca o cabina foto, una din aceea unde iti poti face fotografii tip pasaport pentru ca in drum spre viza de SUA ti-ai amintit ca lipseste ceva din dosarul de aplicare. Dar pe cutia rosie din fata mea scrie: “Automat pentru rugaciuni”. Dinauntru se aude muzica de orga. Doar o perdea desparte lumea interioara de tot restul. Privirea trece de granita spirituala, iar mintea imi spune: e prea mic ca sa fie ceva in neregula... O voce ma trezeste brusc.

“Buna ziua. Bine ati venit in automatul pentru rugaciuni. Acum aveti posibilitatea de a alege o rugaciune care vi se potriveste. Atingeti ecranul pentru a alege religia si orientarea religioasa. Cand v-ati hotarat ce rugaciune doriti selectati-o pe ecran si aceasta va va fi recitata”.

Nu este o cabina porno, asa cum a crezut un barbat nevazator la primul contact cu automatul nostru, dar cu siguranta este o forma de comert cu iertarea. “O moneda care rasuna in casa va elibera sufletul din focul purificarii”. In urma cu 500 de ani, Biserica Catolica a folosit acest slogan pentru a-si impulsiona afacerile. Mai pe sleau, credinciosii isi cumparau iertarea pacatelor. Este asadar automatul pentru rugaciuni o reinviere a acestei practici in era digitala? Oliver Sturm recunoaste ca partea financiara este intr-adevar o componenta problematica a inventiei sale.

“Controversa morala este ca pentru a asculta o rugaciune trebuie introdusa o moneda. Unii spun ca e blasfemie. Alta obiectie este ca rugaciunile sunt prezentate ‘democratic’. Adica nu exista o religie cu rol de lider al listei. Dar noi am vrut sa fie asa: cat mai democratic si neutru posibil”, spune inventatorul.

Banii incasati nu ajung la diferitele biserici, deci comertul cu iertarea pacatelor ar fi exclus. Din pacate insa situatia este si mai grava de atat: automatul sufera de boala societatii moderne si doreste sa le faca pe plac tuturor. Si cu toate acestea, inventatorul Oliver Sturm nu se crede nici religios nici opusul. Perspectiva etnologica joaca pentru el rolul cel mai important.

“Acesta nu este un gadget modern inutil. In fond poti sa scoti un covor si sa te rogi oriunde si oricand. Scopul automatului este sa prezinte intregul spectru al rugaciunilor, care este imens. O persoana poate asculta mai multe rugaciuni, nu neaparat ale religiei sale, si poate cunoaste astfel celelalte religii ale lumii”.

Si ce ma rog are o incantatie mexicana pentru venirea ploii cu rugaciunea asa cum o stim toti? Si nu este propaganda periculoasa sa redai “Rugaciunea libertatii” a sectei Scientology fara niciun comentariu? Multitudinea de limbi vorbite, de la Hindi pana la Greaca prin Araba ma fac sa ma intreb si daca ce aud este cu adevarat o rugaciune sau poate altceva... Ar trebui sa ma bucur atunci cand dupa cinci minute se aude semnalul iritant de final sau ar trebui sa mai introduc aproape miseleste o moneda? Intrebari peste intrebari la care automatul nu are raspunsuri. Apropos: acum tocmai se roaga pe vietnameza...