O torţă cu faţă şi revers

„Toate speranţele pe care şi le-a pus China în ştafeta (armonioasă a) torţei olimpice s-au transformat în opusul lor absurd: flacăra menită să lumineze înţelegerea dintre popoare trebuie mai nou apărată cu forţa de un nou sport olimpic practicat de cei care încearcă să spargă frontul poliţiştilor şi să le smulgă torţa atleţilor”, scrie ziarul Kurier de la Viena. Potrivit căruia, „în loc să-i facă reclamă Chinei, torţa scoate la iveală toate problemele majore confruntînd uriaşul imperiu”.

Tot la Viena, Der Standard pune degetul pe rană, subliniind că olimpiada nu trebuia pentru nimic în lume repartizată unei ţări care nu respectă nici normele cele mai elementare în domeniul drepturilor omului. Ziarul nu se miră că traseul torţei olimpice s-a transformat într-un bun prilej pentru tibetani şi numeroşii lor simpatizanţi din toată lumea, de a protesta împotriva conducerii comuniste de la Beijing. La urma urmei, „chestiunea Tibetului ocupat de chinezi nu poate fi dezbătută la Naţiunile Unite din pricina rezistenţei oficialităţilor din China. Iar şefii de guvern care îndrăznesc să-l primească pe Dalai Lama se confruntă cu represaliile puterii economice chineze. Oferind Chinei posibilitatea de a organiza Olimpiada, Comitetul Olimpic Internaţional a căzut în păcat. De altfel, aceste jocuri sunt numite apolitice de către dictaturi, abia în cazul în care li se dă lor şansa de a străluci propagandistic în faţa tribunelor înţesate de toţi ceilalţi, aceştia din urmă fiind degradaţi la rangul de aplaudaci. Şi ziarul austriac conchide: Preşedintelui Comitetului Olimpic Internaţional a părut să se dumirească abia la începutul săptămânii că, în acest fel, a devenit complicele prigonitorilor.

La Repubblica din Roma e scandalizat de faptul că în ciuda încăpăţânării regimului de la Beijing şi a protestelor americane şi europene, afacerile chineze ale sponsorilor olimpici înfloresc ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

În Westdeutsche Zeitung, fostul cancelar german, social-democratul Helmut Schmidt sugerează că vestul ar percepe China în mod eronat, aplicându-i grila nepotrivită a democraţiilor apusene. Dar majoritatea experţilor sunt de cu totul altă părere. Trouw din Haga, salută, la unison cu mulţi alţi observatori, amplificarea presiunilor diplomatice exercitate asupra Chinei şi asocierea lor cu revendicări concrete, precum cele lansate de Parlamentul European. Forul legislativ continental îi ceruse Beijingului să amorseze un dialog cu Dalai Lama, şi statelor UE să ia, în caz contrar, în considerare boicotarea Olimpiadei. Frumos ar fi ca guvernele europene să adauge acestora şi solicitarea punerii în libertate a disidenţilor chinezi întemniţaţi”, mai scrie ziarul, notînd în concluzie: „Doar China poate pune capăt protestelor, dacă începe să se schimbe la faţă, devenind mai umană şi mai democratică”.

Daily Telegraph din Londra scoate în evidenţă latura întunecată a regimului chinez, amintind între altele de susţinerea de către beijing a conducerii genocidale din Sudan. „China a încercat să manipuleze Jocurile, să nu se mire că intenţia ei s-a transformat în bumerang”, mai scrie ziarul londonez. Iar la Stampa din Torino se bucură că, fie şi tardiv, Europa începe să se dezmeticească, reacţionînd în fine la represiunea chineză din Tibet.