Obama şi moştenirea Guantanamo
9 martie 2011
Dezamăgirea nu este o exagerare. Lagărul de la Guantanamo nu a fost închis, nici tribunalele miltare nu au fost desfiinţate. Şi nici măcar un cadru de legalizare nu a fost asamblat. Aceasta, în condiţiile în care cetăţenii americani au - fără doar şi poate - destule motive de mândrie în ce priveşte funcţionarea statului de drept. Cu atât mai mare dezamăgirea.
În închisoarea din Cuba, 170 de prizonieri aşteaptă, încă, să fie puşi în libertate - sau să compară într-un proces. Deocamdată, nici o democraţie nu s-a arătat dispusă la a îi caza, chiar dacă Barack Obama ar fi putut beneficia de momentul instalării pentru a câştiga, diplomatic, o cooperare a aliaţilor Americii. Punerea în libertate a celor 170 - asupra cărora planează suspiciunea organizării atentatelor de la 11 septembrie 2001 - nu este, categoric, o opţiune. În atari condiţii, Administraţia Obama rămâne în parametrii vechiului statu-quo.
Moştenită de la George W. Bush, problema militanţilor inamici aflaţi în dosul gratiilor la Guantanamo a devenit, între timp, una a actualului preşedinte al Statelor Unite. Cu toate responsabilităţile ce decurg. A avut, destulă vreme, parte de o majoritate în Congres alături de care ar fi putut schimba regulile justiţiei militare aplicate în lagărul de pe ţărmul cubanez. Cu atât mai puţin ar putea să o facă după ce controlul Legislativului de la Washington a revenit în dreapta parlamentară. Cu o majoritate republicană, Camera Reprezentanţilor se va opune oricărei modificări.
Ne aflăm într-un punct politic în care, la Washington, preşedintele pare a se fi resemnat cu o postură defensivă în speranţa că viitoarele alegeri ar crea oportunitatea unui nou început. Poate că, din această perspectivă, o sentinţă în cazul celor care au tras sforile în dosul atentatelor de la 11 septembrie i-ar pica mănuşă lui Barack Obama. Fie şi cu apostila "Made in Guantanamo".
Autori: Daniel Scheschkewitz / CŞ
Redactor: Robert Schwartz