ONU cere mai multe drepturi pentru imigranţi

Dacă diplomaţii de la Geneva caută o fată în casă de nădejde, ei îşi aleg adesea ajutoarele din rândul imigrantelor filipineze. Ele sunt vestite pentru corectitudine, pentru stăpânirea limbii engleze şi mai ales pentru salariile derizorii pentru care sunt dispuse să se angajeze. Filipinezele sunt atât de bine cotate, încât diplomaţii sunt gata să treacă cu vederea faptul că multe dintre ele nici măcar nu au acte în regulă.

În majoritatea cazurilor, patronii şi angajatele cad la "mica înţelegere", care pentru imigrantele filipineze reprezintă însă un mare risc. În cazul în care angajatorul refuză să plătească salariul convenit, ele nu au nici o şansă să se apare.

"Chiar dacă legea prevede că salariul trebuie să corespundă volumului de muncă, suntem foarte des confruntaţi cu cazuri în care patronii nu respectă legislaţia în vigoare. Câţiva dintre ei abuzează de situaţia angajatelor care nu au actele în regulă. Ei ştiu foarte bine că imigranţii lipsiţi de un statut legal au dificultăţi în a-şi cere drepturile", spune avocata Cecilia Jimenez.

Mai mare decât spaima de a nu-şi primi salariul este însă frica de expulzare, cu toate că experţii estimează că doar un mic procentaj al celor peste 200 de milioane de imigranţi la nivel mondial sunt cu adevărat ilegali. Restul se înscriu mai degrabă în categoria muncitorilor itineranţi, care sunt însă condamnaţi de regulă să exercite muncile cele mai grele, uneori periculoase şi de cele mai multe ori prost plătite.

Pentru a-i susţine, Naţiunile Unite au semnat în anul 1990 o convenţie care protejează drepturile muncitorilor itineranţi şi ale familiilor lor.

"Muncitorii itineranţi sunt consideraţi a fi o sursă de muncă ieftină. Nu este oare normal ca guvernele să încerce să le asigure drepturile fundamentale, să aibă grijă să poată munci în condiţii umane?", explică Ngonlardje Mbaidjol din partea Comisariatului pentru Drepturile Omului de la Geneva.

Situaţia precară a muncitorilor itineranţi şi imigranţilor ilegali s-a agravat de la izbucnirea crizei economice internaţionale încoace. Nu numai că ei sunt primii care îşi pierd locurile de muncă dar, chiar şi dacă reuşesc să rămână în ţara gazdă, transferurile lor de bani către familiile rămase acasă se diminuează considerabil. Iar aceste transferuri sunt adeseori un factor economic substanţial pentru statele din care provin.

O nouă discuţie pe această temă şi mai ales despre rezultatele studiului efectuat de OECD este privită cu scepticism în ţările cu o pondere ridicată de imigranţi. Guvernele acestor ţări consideră că o consolidare a drepturilor imigranţilor este un semnal negativ care va duce la şi mai multă migraţie ilegală.

Ngonlardje Mbaidjol atrage însă atenţia că: "Chiar şi un imigrant ilegal are anumite drepturi. De pildă dreptul la viaţă sau dreptul la îngrijire medicală în caz de urgenţă. Dacă cineva se află în pericol de moarte nu-i putem refuza îngrijirea medicală doar pentru că este imigrant ilegal. Iar copiii săi au de asemenea dreptul la educaţie. Nu putem creşte analfabeţi, doar pentru că părinţii acestor copii se află într-o ţară fără acte în regulă", a concluzionat Mbaidjol.

Autori: Claudia Wittek/ Maria Pascu

Editor: Peter Janku