Partidele la moartea Patriarhului

Primul ministru, Călin Popescu Tăriceanu a rostit poate mesajul cel mai tradiţional:

“Dincolo de personalitatea sa specială, a spus primul ministru, ca întîi stătător al Bisericii noastre naţionale sunt profund marcat de cuvintele sale blajine şi atît de înţelepte, de spiritul său care a inspirat ani de-a rîndul pe români”.

Preşedintele Traian Băsescu a rostit el însuşi un mesaj plin de empatie, dar unul care s-a străduit să evite locurile comune, încercînd să surprindă şi părţile ambigue ale unei vieţi şi cariere îndelungate:

„Cu echilibru şi înţelepciune părintească, Prea Fericirea Sa a străbătut grelele încercări ale istoriei recente a Bisericii, luînd mereu asupra sa grijile, durerea şi fragilitatea umană pe care un regim opresiv le-a provocat”.

La rîndul său fostul şef al statului l-a omagiat pe întîi stătătorul BOR atrăgînd atenţia asupra bunei colaborări dintre stat si Biserică. Ion Iliescu a spus că a avut în calitate de şef al statului o relaţie foarte bună cu PF Teoctist, menţionînd în acest sens: implicarea bisericii ortodoxe în şcoli, armată, spitale, dar şi sprijinul financiar acordat de stat pentru salarizarea clerului şi pentru construirea de lăcaşe de cult.

Iliescu, fără să aibă pesemne o intenţie anumită, a pus în lumină şi o anumită continuitate mai puţin glorioasă, amintind că l-a cunoscut pe Teoctist la Iaşi, cînd a fost numit mitropolit al Moldovei şi că a avut cu acesta relaţii apropiate "de respect reciproc şi conlucrare foarte bună".

Aş spune însă că la antipodul tonului tradiţional al primului ministru s-a găsit Emil Boc, preşedintele PD, care a elogiat în activitatea Patriarhului ceea ce el a numit

“Un remarcabil echilibru în relaţia cu celelalte confesiuni. Preafericitul Teoctist, a continuat el, va rămîne în istoria noastră ca primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române care a primit vizita Papei, aducînd bucurie în sufletele credinciosilor ortodocşi şi catolici deopotrivă”.

Emil Boc s-a distanţat evident şi probabil cu bună intenţie de discursul politic tradiţional, adoptînd un ton de perfectă neutralitate faţă de bisericile creştine şi faţă de cultele religioase în general.

Prin contrast premierul a continuat să vorbească de Biserică naţională şi chiar dacă nu este vorba de politici de partid bine definite asistăm la două discursuri care îşi dispută şi îşi vor disputa şi pe viitor întîietatea. De altfel în sînul Bisericii ortodoxe înseşi se manifestă un curent care cere mai multă autonomie faţă de stat şi este posibil ca simultan cu poziţia faţă de ecumenism, ideile pe care le încorporează să participe la competiţia pentru viitoarea conducere a B.O.R.