Partidele preferă sistemul proporţional

Noutatatea constă în faptul că PSD manifestă la rîndul său o preferinţă pentru un modelul proporţional. PNL optase, în schimb, de multă vreme pentru acest model pe care l-a incorporat în Codul electoral depus în Parlament şi care propune alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului în circumscripţii uninominale, dar cu o ponderare menită să refacă proporţionalitatea reprezentării politice. Este vorba de aşa numitul model Pro Demcraţia, care s-a impus atenţiei publice graţie unui efort perseverent întins pe mai mulţi ani de zile.

În ultimile săptămîni, PD, care a stat mult timp în rezervă, a făcut de asemenea declaraţii apăsate în favoarea acestui model, chiar dacă preşedintele Traian Băsescu a părut să prefere o variantă majoritară.

Surpriza PSD

PSD rămîne de aceea partidul de care depinde mult această reformă. PSD, aşa cum ştim, s-a declarat încă din perioada legislaturii trecute în favoarea unui sistem uninominal majoritar, în două tururi de scrutin, la fel ca în cazul primarului sau Preşedintelui. La consultările recente de la Palatul Cotroceni, delegaţii PSD susţinuseră aceeaşi variantă.

Cu toate acestea faptul că PSD ar putea fi de acord cu o variantă proporţională nu este cu totul surprinzător. Starea precară a partidului şi obiceiurile politice adînc înrădăcinate pledează pe mai departe pentru o reprezentare proporţională. UDMR în schimb s-a pronunţat de la bun început împotriva unui sistem majoritar din motive uşor de înţeles.

Dacă în Harghita, Covasna sau Mureş ar cîştiga cele mai multe mandate în rest s-ar putea să nu cîştige nici unul. Aşadar, UDMR nu ar rămîne fără reprezentare parlamentară, dar şi-ar pierde ponderea de aproximativ 7 % cît are acum în Parlament.

Dacă, aşa cum arătam PSD va conveni cu PNL şi cu PD asupra modelului Pro-democraţia, atunci s-ar crea deja o majoritate suficientă pentru adoptarea acestei legi, care convine şi UDMR.

Ce înseamnă însă această reformă?

Mai întîi ţara este împărţită, în funcţie de norma de reprezentare, în colegii uninominale, adică în părţi mai mici decît actualele circumscripţii care dau cîte un singur deputat sau senator. Apoi aceste colegii sînt incluse în circumscripţii mai largi, identice de fapt cu actualele circumscripţii electorale.

Primele mandate vor fi atribuite în colegiile uninominale, după care toate voturile obţinute de candidaţii unui partid se însumează şi pe baza lor se distribuie restul mandatelor după regula proporţionalităţii. La capătul acestui proces unui partid i se atribuie de fapt un număr de mandate proporţional cu voturile obţinute.

Reformă reală?

Este bine să observăm că modelul acesta nu reprezintă o reformă reală, ci mai curînd o formă de compromis. De ce?. Chiar şi astăzi cînd se votează o listă a unui partid, cei care sînt puşi în fruntea listei sînt supuşi unei investiri personale, adică unui scrutin de aceeaşi natură cu cel uninominal. De exemplu, dacă pentru PD cap de listă ar fi Traian Băsescu, lumea l-ar alege în primul rînd pe el şi abia apoi prin efectul listei pe ceilalţi candidaţi, uneori cu totul necunoscuţi.

La fel se întîmplă cu toţi politicienii foarte populari. Or, în varianta Pro-Democraţia se petrece de fapt la fel. Traian Băsescu, bunăoară, ar fi ales într-o circumscripţie uninominală, iar apoi ceilalţi candidaţi PD ar fi aleşi inclusiv pe baza voturilor primite de acesta. Este vorba de fapt de un scrutin de listă disimulat într-un scrutin uninominal.

Partidele îşi păstrează totuşi listele

Este adevărat că, în acest fel, vor fi mai mulţi politicieni aleşi în mod personal, pentru ei înşişi, dar nu vor fi toţi. O parte însemnată din componenţa Camerei Deputaţilor şi Senatului va fi aleasă tot ca şi pînă acum, adică pe baza voturilor oferite în primul rînd campionilor fiecărui partid. În acest fel reforma de care se vorbeşte este doar o jumătate de reformă.

Partidele îşi conservă pe de o parte privilegiul de a-şi desemna candidaţi fără popularitate reală, clienţii tradiţionali ai partidului, iar pe de altă parte nu se va schimba nimic în configuraţia politică generală din România. Ne vom trezi la capătul unei reforme costisitoare cu o mulţime de deputaţi şi senatori pe care nu i-a votat de fapt mai nimeni şi cu o configuraţie politică la fel de fragmentată şi nefuncţională ca şi pînă acum.