Partidul unic, din nou în România

La două decenii de la prăbuşirea partidului unic, la Bucureşti au supravieţuit trei organizaţii politice care s-au aflat în ultimul deceniu, rând pe rând, la cârma ţării.

Contează ambalajul, nu conţinutul

Liberalii, membri ai unui partid istoric, sunt astăzi percepuţi ca fiind reprezentanţii elitei economice şi aleg, din păcate, un comportament ridicol. Pătaţi de pseudo-alianţa cu social-democraţii, PNL blochează în aceste zile votarea bugetului prin introducerea a mii de amendamente.

Gest absolut formal care face parte dintr-o infantilă strategie de hărţuire, dusă cu gândul la un plus de imagine. Amendarea excesivă a bugetului nu se bazează pe o analiză serioasă, printre solicitările liberalilor numărându-se, de exemplu, suplimentări cu 350 de euro a unor fonduri destinate infrastructurii locale.

Derizoriul dezbaterii bugetare este alimentat şi de acea obişnuinţă a miştocărelii manifestă la unii dintre aleşi, care îşi permit să facă aluzii erotice în plenul Parlamentului României.

Ţepe construite de ţepari

Partidul Democrat-Liberal, o creaţie a tranziţiei nouăzeciste, se află astăzi, prin premierul Emil Boc şi preşedintele Traian Băsescu, în fruntea bucatelor. Poziţionat iniţial ca un partid european şi modern a cărui principală armă era lupta anti-corupţie, democrat-liberalii îşi exhibă impudic vocaţia populistă.

Blazonul „ţepelor în Piaţa Victoriei” este susţinut în prezent de personaje mai mult decât suspecte, cum ar fi noul şef al Loteriei Naţionale, Gheorghe Benea, sau un alt şef nou, Costel Iancu, de această dată la cârma Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare. Sunt doar două exemple, menţionate astăzi în presa centrală, dintre membrii PDL implicaţi în afaceri dubioase dar care au primit demnităţi de stat.

Nodul politicii

Celălalt partid „istoric” din România se adăposteşte sub umbrela social-democraţiei. PSD, urmaşul incontestabil al comuniştilor progresişti, este nodul politicii româneşti.

În ultimul deceniu, singura perioada în care social-democraţii nu au fost implicaţi în guvernare au fost cei doi ani ai Alianţei D.A. Mult prea obişnuită cu scandalurile de corupţie şi figurile îndoielnice ce se ivesc din rândurile acestui partid, populaţia nu mai are mari aşteptări din această direcţie şi deci, nici mari dezamăgiri.

Partidul unic, din nou în România

Din punctul de vedere al majorităţii populaţiei, România nu este condusă de trei partide, ci de o castă politică amorfă care formează trupul unui monstru cu trei capete.

Un Cerber politic a cărui lăcomie feroce împiedică accesul românilor la prosperitate, dar şi mai important, la speranţă. Eşecul reformei din interior a clasei politice româneşti este evident, dar deşi la Bucureşti se aud din ce în ce mai des şoaptele celor care îşi doresc crearea unei noi formaţiuni politice, puţini sunt cei care mai au puterea să spere.