Patriarhul Teoctist a murit

Comunicatul Institutului Clinic Fundeni Bucureşti:

"În ziua de 30 iulie 2007, Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a suferit o intervenţie chirurgicală la Institutul Clinic Fundeni. În perioada postoperatorie, pe fondul unor suferinţe cronice, a dezvoltat o suită de complicaţii cardiace, care au culminat cu oprirea cordului, ce nu a răspuns la manevrele de resuscitare. La ora 17.00 s-a consemnat decesul".

Patriarhul Teoctist (nascut la 7 februarie 1915) a condus Biserica Ortodoxă Română peste 20 de ani, fiind înscăunat la 16 noiembrie 1986.

În cele douã decenii de patriarhat ale PF Teoctist au fost înfiinţate 12 noi eparhii în ţară, a fost reactivată Mitropolia Basarabiei, s-a înfiinţat Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Centrală şi de Nord, respectiv Occidentală şi Meridională, precum şi Episcopia Ortodoxă Română pentru românii din Ungaria şi Serbia. De asememea, au fost înfiinţate sau reactivate aproape 400 de mănăstiri, s-au construit peste 2.000 de noi lăcaşuri de cult şi s-a realizat reintegrarea învăţământului teologic preuniversitar şi universitar în învăţământul public, concomitent cu introducerea predării religiei în şcolile publice şi reintroducerea asistenţei religioase în armată, spitale, penitenciare.

Totodată, sub patronajul Bisericii Ortodoxe Româneau fost înfiinţate peste 230 de instituţii sociale pentru toate categoriile defavorizate. Au fost organizate campanii umanitare la nivel naţional pentru ajutor de primă necesitate în cazul unor calamităţi naturale, dar şi programe în parteneriat cu autorităţile centrale şi locale şi cu organizaţii nonguvernamentale privind combaterea sărăciei, violenţei domestice, traficului de fiinţe umane, consumului de droguri, prevenirii HIV/SIDA şi cancerului, acţiuni de integrare socială.

În plus, în cei 20 de ani de la numirea ca Patriarh a PS Teoctist, a avut loc consolidarea relaţiilor frăţeşti cu toate Bisericile Ortodoxe, a relaţiilor ecumenice cu Biserica Romano-Catolică (de referinţă fiind întâlnirile Părintelui Patriarh Teoctist cu Papa Ioan Paul al II-lea în 1989, 1999, 1992) şi Bisericile Protestante, cu celelalte culte şi organisme ecumenice, fiind deschise reprezentanţe ale Bisericii Ortodoxe Române pe lângă Uniunea Europeană, la Bruxelles.

Activitatea ca patriarh a lui Teoctist nu a fost lipsită de dificultăţi, mai ales după căderea regimului communist, de multe ori atacurile la adresa Bisericii fiind confundate cu cele la adresa sa. În ianuarie 1990, invocând vârsta înaintată şi problemele de sănătate, Teoctist s-a retras la Sinaia, dar a revenit în scaunul patriarhal, la cererea clerului, după numai trei luni. Au existat atunci multe speculaţii, atât pe tema plecării – pusă pe seama unei colaborări apropiate cu regimul Ceauşescu – dar şi a revenirii sale, la care ar fi contribuit clerici care aveau şi alte interese decât binele Bisericii.

Într-un cotidian central au apărut, în 2001, informaţii care aveau la bază afirmaţiile lui Gabriel Catalan, angajat al CNSAS, potrivit cărora patriarhul Teoctist ar fi făcut parte din mişcarea legionară, ar fi colaborat cu fosta Securitate şi ar fi fi fost homosexual. Colegiul CNSAS a solicitat, la 23 martie, directorului SRI dosarul de urmărire al Patriarhului Teoctist, pentru a se înlătura “orice controverse” pe această temă.

SRI s-a limitat să comunice că, potrivit dosarului informativ 62046, “Patriarhul Teoctist a fost urmărit de fostele organe ale Securităţii”. Academicianul Răzvan Theodorescu, atunci Ministrul Culturii şi Cultelor, a luat imediat apărarea conducãtorului BOR, catalogând acuzaţiile ca fâcând parte dintr-o ”campanie, josnică şi inimaginabilă într-o ţară civilizată”. Vincenţiu Ploieşteanu, episcop vicar patriarhal, a declarat atunci că acuzaţiile sunt, de fapt, o încercare de manipulare a clerului şi a credincioşilor. În apăratea lui Teoctist au mai venit Ion Iliescu, atunci preşedinte al României, fostul premier Adrian Năstase şi mitropolitul romano-catolic Ioan Robu.

În luna septembrie 2006, Mircea Dinescu, membru al Colegiului CNSAS declara că nu există un dosar de Securitate al Patriarhului Teoctist, dar există documente care prezintă un trecut "înceţoşat" al acestuia, în anii '40. "În acest moment nu avem vreun dosar care să-l vizeze pe Patriarh. Există nişte documente de prin anii '40 care atestă totuşi că prelatul a avut un trecut înceţoşat. Şi acestea ar trebui făcute publice pentru a cunoaşte detalii despre liderii bisericii", a precizat atunci Dinescu.

De numele patriarhului Teoctist se leagă şi reluarea formalităţilor pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, problemă care a provocat numeroase discuţii legate, în special, de amplasementul construcţiei.

Întrebat de jurnaliştii prezenţi la sărbătorirea celor 20 de ani de patriarhat care sunt cele mai mari realizări şi care sunt nemulţumirile pe care le are din periaoda în care fost întâistătătorul BOR, PF Teoctist a răspuns...:

"Dărâmarea bisericilor. Am făcut altele noi, dar acelea care s-au dărâmat, s-au dus. (...) Şi mulţimile de preoţi care au umplut închisorile comuniste şi ale Securităţii. Preoţi, episcopi, profesori şi credincioşi ai Bisericii noastre. Am avut greutăţi enorme, pot spune de neînvins, încât acum lăcrimăm după ei şi trebuie să ne rugăm şi să îi pomenim", a răspuns, vizibil emoţionat şi cu ochii în lacrimi, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. (Preluare Mediafax)