PE dezbate posibilitatea boicotării Olimpiadei de la Beijing

Şi în Partidul Social Democrat german, părerile sunt împărţite.

Daniel Cohn-Bendit, liderul ecologiştilor în Parlamentul European, a fost primul care a solicitat boicotarea olimpiadei din China, preşedintele parlamentului Hans Gert Poettering al doilea şi numărul celor care solicită sancţionarea regimului de la Beijing creşte pe zi ce trece. A apărut chiar impresia că la Bruxelles este la modă se recomanzi boicotarea principalului eveniment sportiv al anului 2008.

Datorie, nu modă!

Această impresie este eronată, susţine însă laburistul german Jo Leinen. Datoria morală a Parlamentului comunitar este să sprijine libertatea Tibetului, arătând guvernului de la Beijing cartonaşul roşu pentru reprimarea brutală a demonstraţiilor din Lhasa.

„SUA evită să ia atitudine. Secretarul general ONU la fel şi guvernul german a spus: Noi mergem în China. Deci eu nu văd să apară de undeva presiuni.”

Tocmai de aceea, deputaţii europeni şi-au propus ei înşişi să facă presiuni asupra Chinei. Sub conducerea preşedintelui forului legislativ, ei doresc să adopte în aprilie o rezoluţie privind chestiunea Tibetului. În Document i se va cere guvernului de la Beijing să acorde o largă autonomie tibetanilor şi să iniţieze un dialog cu Dalai Lama liderul spiritual al poporului de la poalele Himalayei.

Autonomie şi presiune

Ţelul acestei iniţiative nu este crearea unui Tibet independent, afirmă surse parlamentare europene. Este vorba mai degrabă de impunerea unor drepturi fundamentale, cum ar fi libertatea religioasă şi culturală, la nevoie prin ameninţarea boicotării întrecerii ollimpice. Preşedintele Poettering a declarat în debutul dezbaterii:

„Orice politician cu simţ de răspundere trebuie să-şi pună întrebarea dacă poate participa la festivitatea de deschidere a Olimpiadei, dacă autorităţile chineze nu sunt pregătite pentru dialog."

Şi creştin-democratul Elmar Brok lasă să se înţeleagă că este favorabil adresării unui avertisment către liderii de la Beijing. El afirmă însă şi că un boicot nu ar rezolva problemele fundamentale.

„China priveşte Olimpiada ca pe o chestiune politică, o ocazie de a prezenta progresele ţării. De aceea boicotarea acestui show ar avea sens. Dar, să transmitem guvernului chinez un atare semnal pe spinarea sportivilor, aici trebuie să recunosc că, persoanl am îndoieli."

Cei care se pronunţă împotriva boicotului nu sunt puţini în legislativul european . Pe de-o parte fiindcă aceasta nu a dus în trecut la mare lucru, cu ocazia unor olimpiade anterioare şi pe de alta fiindcă Parlamentul european nu este locul unde să se ia o asemenea decizie. Comisarul european pentru politică externă, Benita Fererro Waldner a declarat clar că decizia privind participarea la olimpiadă revine guvernelor ţărilor membre ale UE.