PNL, bugetul si Romania 2020

Regasesc Romania la trei decenii de la revolutie radical schimbata si, totusi, oarecum la fel. N-o revad ca atunci, rau ciuruita de gloantele securistilor si militarilor trimisi de "patrioticul" regim Ceausescu sa omoare romani, ci scaldata in lumina si caldura unei primaveri usor deplasate pentru anotimpul aniversarii "Craciunului in care ne-am luat ratia de libertate".

Tinerii ei n-au mai iesit in strada sa infrunte cu pieptul gol mitralierele, senilele si taburile dislocate de armata si politia politica a tiranului. Prea multi dintre cei mai capabili prefera in continuare sa-si faca bagajele si sa plece, dupa sarbatori, unde vad cu ochii, spre a-si dura alt viitor decat ii asteapta intr-o tara a blatului perpetuu cu urmasii pesedisti ai fostilor asasini. Dar au dreptate oare sa capoteze tocmai acum, dupa victoria la prezidentiale a lui Klaus Iohannis si instalarea guvernului sau penelist?

Obiectia pare intemeiata. Dar o sumara analiza a bugetului si a situatiei politice determinand cheltuielile statului roman pe viitor releva ce-i asteapta pe oamenii care si-au pus speranta in refacerea tarii dupa dezastrul pesedist al ultimilor sapte ani. In situatia unui analfabetism romanesc de proportii inspaimantatoare si fara precedent se vor aloca sume uriase, in continuare, pensiilor speciale inclusiv pentru fostii tortionari si asasini ai Securitatii, dar mai putin decat oricand, culmea, pentru educatie. Tradus pe intelesul tuturor: PNL isi asuma raspunderea pentru un buget caragialesc, care"din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale”. Atata pot Branzovenestii din PNL? De frica unei potentiale alungari de la putere atata par ca pot. Dar nu exista si alte formatiuni politice? Pentru alungarea carei urgii politice, a carui partid care nu pricepe nevoile tarii si-si bate joc de ea "sa traga clopotele Mitica"?

Nici PMP, nici USR nu duc lipsa de reincarnari ale lui Farfuridi. Adversarii fostului partid stat sunt scufundati in certuri intestine si in rafuieli de doi lei cu dusmani imaginari. Au loc si epurari de tip stalinist, s-ar putea zice, daca, in numele disciplinei, n-ar fi operate, de pilda in USR, chiar mai sumar, chiar fara mustrari urmate de voturi de blam si de avertismente finale, asa cum se produceau executiile politice in partidele comuniste.

De unde ar putea veni salvarea? De la interventia moderatoare, chibzuita, inteleapta, a reperelor morale si intelectuale ale cetatii. A disidentilor care au infruntat cu un curaj exemplar masinaria represiva a regimului ceausist pregatindu-i eficient sfarsitul. Dar, ce sa vezi. Unii au devenit in postcomunism extremisti si antisemiti. Iar altii s-au vazut desfiintati, rand pe rand, de insi rasfatati de ignoranta proprie privind istoria si prigoana comunista pura si dura.

Veleitari frustrati, cei din urma au depistat calea propriei gratificari. Sunt de un radicalism demn de sangerosii iacobini. Le-au descoperit disidentilor un trecut vremelnic sau aparent oneros, de pilda o adeziune comunista in tineretile antinaziste de dinainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial. Prin urmare i-au atacat si desfiintat fara mila, ca si cum nimeni n-ar putea evolua. Ca si cum nimeni nu s-ar putea ameliora. Ca si cum dupa o greseala a junetii nimeni nu s-ar mai putea ridica vreodata din genunchi si deveni un luptator pentru democratie si un simbol al libertatii, binemeritand din partea natiunii.

Daca aceasta e recunostinta recoltata pentru o viata de carturar dedicata, vreme de aproape un secol, adevarului, oare cine sa mai aiba curajul sa se straduiasca sa-si transceanda conditia? Sa-si invinga propriul demon? Sa-si asume o schimbare autentica? Sa-i scoata nu doar pe romani din comunism, ci si comunismul, citeste mentalitatile autoritare, din romani? Tinerii analfabeti? Politicienii? Tara?