Portofelul studentului german

Şase ani de şcoli superioare costă, în Republica Federală, în medie 60.000 de euro. O provocare cel puţin la fel de mare ca şi pregătirea educaţională în vederea obţinerii unei diplome universitare. Costurile nu sunt, neapărat, o barieră.

Dar, cu siguranţă, taxele de şcolarizare au rolul lor în eliminarea balastului. Când ştii că trebuie să îţi cauţi bani şi, uneori, te obligi pe termen lung pentru a-i avea, te gândeşti de mai multe ori înainte de a alege profilul.

Sursele de finanţare sunt multiple. Fonduri pentru viitorii specialişti există în bugetele fundaţiilor şi asociaţiilor, statul are, de asemenea, programe de burse şi, la fel, antreprenorii de anvergură. Şi bisericile se angajează, la rândul lor, în susţinerea financiară a studiilor. La această listă se mai se adaugă şi donatori privaţi - şi chiar dacă lista pare lungă, trebuie precizat că doar trei procente din totalul studenţilor beneficiază de burse.

Creditul, un prieten

Numărul candidaţilor este mare iar limitele relativ înguste. Una dintre variantele existente este creditul de studii. Multe dintre bănci vin cu oferte suportabile, cu dobânzi simbolice. O parte dintre studenţi reuşesc să-şi achite ratele încă din anii de studiu - în măsura în care programul didactic nu le este prea înghesuit şi le permite să muncească part-time; pentru alţii, onorarea datoriei către bancă se transferă înspre primii ani de muncă.

Soluţia aceasta este aplicabilă, însă, doar în societăţile în care există înţelepciune la nivelul conducerii sistemului bancar.

Statul german este, de asemenea, un ordonator de credite de studii. Pentru studenţii proveniţi din familii cu situaţie dificilă, creditul se împarte într-o contribuţie nerambursabilă a statului şi un împrumut fără dobândă. În fapt, se porneşte de la premisa că dobânda se recuperează prin ceea ce, odată absolvent, studentul finanţat oferă îndărăt societăţii.

De creditarea statului nu beneficiază, însă, numai cazurile sociale. Orice pretendent german (sau chiar străin, şi nu neapărat din interiorul Uniunii Europene) poate beneficia de o asistenţă de acest fel. Pe de altă parte, însă, pentru ca statul să-şi permită să ofere credite, are el însuşi nevoie de fonduri.

Fundaţiile partidelor politice sunt cunoscute în special pentru că ştiu să atragă înspre învăţământul superior şi post-universitar german elite ale şcolilor din străinătate.

Este, de fapt, interesul Republicii Federale (ţară preponderent orientată către export) ca în zonele înspre care se îndreaptă interesele ei comerciale să existe o reţea de formatori de opinie - politică sau economică - având acumulate elemente ale culturii germane sociale sau de afaceri.

Autori: Claudia Unseld / Cristian Ştefănescu
Redactor: Ovidiu Suciu