Preşedintele afgan, Hamid Karzai, candidează din nou, în ciuda eşecurilor de până acum

Din cauza unor dificultăţi de ordin logistic precum şi al unor calcule ce ţin de politica de securitate, "Comisia Electorală Independentă" de la Kabul, a decis amânarea prezidenţialelor în data de 20 august. Curtea Supremă de Justiţie a luat decizia controversată de a prelungi mandatul preşedintelui Karzai până la respectiva dată.

Hamid Karzai se poate mândri cu faptul că este primul preşedinte ales democratic din istoria Afganistanului. Într-adevăr, Karzai a fost ales în octombrie 2004 cu peste 55 la sută din voturi. În plus, el s-a bucurat de sprijinul deplin al occidentului, şi mai ales al SUA. În ciuda rivalităţilor existente, şi ţările vecine au acceptat ca politologul Karzai să ghideze destinul ţării multi-etnice de la poalele Hindukuşului.

Aceste împrejurări favorabile i-au permis lui Karzai să înceapă opera de reconstrucţie a ţării distruse de războaie. Cu toate acestea, şi la opt ani de la izgonirea de la putere a talibanilor, ţara este departe de reconciliere. După euforia iniţială determinată de debutul lucrărilor de reconstrucţie, viaţa economică a intrat în stagnare. Discrepanţa dintre săraci şi bogaţi s-a amplificat rapid iar Karzai a început să fie contestat în plan intern dar şi extern pentru stilul său de guvernare, pentru corupţia endemică şi pentru întărirea mafiei producătorilor şi traficanţilor de droguri. Mai ales înrăutăţirea situaţiei, sub aspectul securităţii, îi dă în prezent mari bătăi de cap preşedintelui de la Kabul.

Aprofundarea crizei generale din Afganistan nu este un produs al unei serii de întâmplări nefericite. Dimpotrivă, este rezultatul concret al unei politici eşuate de reconstrucţie, iar responsabil pentru aceasta este preşedintele. În loc să elaboreze şi să aplice o strategie de reconstrucţie adaptată nevoilor specifice ale ţării, Karzai a fost preocupat aproape exclusiv de menţinerea sa la putere. El a încheiat alianţe oportuniste cu lideri regionali şi a făcut concesii politice forţelor islamiste. El nu s-a dat în lături nici de la discuţii secrete cu miliţiile talibane. Aceste acţiuni au avut drept rezultat întărirea elitei politice discreditate înainte de instalarea lui Karzai în fruntea ţării.

La acestea se adaugă faptul că fondurile de milioane destinate reconstrucţiei au trecut prin mâinile lui Karzai, şi acesta şi-a construit un patronat loial prin politica de acordare a comenzilor de stat. Acest sistem împovărează relaţiile sociale în statul multi-etnic şi duce la polarizarea forţelor politice.

Popularitatea lui Karzai în propria ţară este în continuă scădere. Favoritul de odinioară al occidentului a pierdut între timp şi încrederea unei mari părţi a comunităţii internaţionale. Dacă ar fi un democrat, Karzai n-ar face rău să se retragă din viaţa politică. El se înscrie însă mai degrabă în tradiţia despoţilor orientali, care se cramponează de putere până în clipa cea de pe urmă. Numai constituţia democratică îl sileşte să se prezinte la alegeri, dimpreună cu alţi 43 de candidaţi.

Autor: Said Musa Samimy / Ioachim Alexandru
Redactor: Petre M. Iancu