Procesul asasinării lui Zoran Djindjic

Presupuşii asasini ai ex-premierului sîrb Zoran Djindjic compar, începînd de astăzi, în faţa instanţei. Dar la procesul care a început, la Belgrad, sub cele mai stricte măsuri de securitate lipsesc - din boxa acuzaţilor - principalii suspecţi, între care şi acuzatul-cheie, Milorad Lukovic, poreclit Legija. Împotriva lui şi a celorlalţi fugari, procesul se va derula în contumacie.

Sala de tribunal, organizată în incinta fostei instanţe militare din capitala sîrbă, a fost dotată cu pereţi din sticlă reflectorizantă, protejîndu-se astfel identitatea martorilor. Judecătorii sunt izolaţi în spatele unor pereţi de sticlă blindată. Printre cei care au luat locul în boxa acuzaţilor se numără şi Zvezdan Jovanovic, vice-comandantul în vîrstă de 38 de ani al organzaţiei "Beretele Roşii", care a afişat indiferenţă totală la aducerea sa - legat cu cătuşe - în sala în care se derulează procesul. Fost, cîndva, înrolat în forţele de elită ale armatei iugoslave, Jovanovic, şi cunoscut pentru apropierea sa de cercurile mafiote belgrădene, a devenit, ulterior, body-guard. Conform indiclor culese pe parcursul anchetei ce a premers procesului, Jovanovic ar fi fost cel care a tras focurile de armă care l-au ucis pe Zoran Djindjic. Unul dintre supravieţuitorii incidentului, garda de corp a premierului asasinat, a declarat, însă, că asupra lor au tras nu una ci două persoane. Identitatea celui de-al doilea făptaş rămîne, pe mai departe, necunoscută.

Din cei 36 de presupuşi complotişti, 15 sunt încă în libertate. Între aceştia, suspectul numărul unu - Milorad Lukovic Legija. Ex- comandant al "unităţilor de intervenţie specială" în vremea regimului Slobodan Miloşevic, Legija devenise, după debarcarea preşedintelui care a condus Iugoslavia prin războaiele de dezmembrare, şef al aşa-numitului "clan Zemun" - nimeni alta decît gruparea mafiotă aflată, conform acuzării, în spatele asasinării lui Djindjic.

Ministrul sîrb de Interne, Duşan Mihailovic, a declarat, zilele trecute, că ştie unde se ascunde Legija doar că arestarea acestuia este imposibilă. "Nu cunoaştem toate dedesubturile acestui asasinat. Nu ştim cine au fost adevăraţii finanţatori ai acestei lovituri de stat şi nic cine a comandat-o", comentează Mihailovic, completînd: "Şi nic nu putem trece mai departe cu ancheta în absenţa lui Legija. Dar nu există colţ pe lumea asta în care se poate cineva ascunde - nu de poliţia sîrbă ci de toate forţele de poliţie ale lumii".

Ancheta în cazul asasinării lui Djindjic a început din chiar ziua crimei - 12 martie 2003. Au fost audiaţi cel puţin zece mii de martori, mulţi dintre ei au fost ţinuţi în arest. Acuzaţilor li s-a interzis, zile în şir, dreptul la a vorbi cu proprii avocaţi. Organizaţii de protecţia drepturilor omului vorbesc şi despre abuzuri ale poliţiei în tratamentul aplicat persoanelor reţinute.

Dosarul a fost ţinut secret pînă acum. Toate probele au fost păstrate departe de ochii opiniei publice. Cîte ceva a "transpirat", totuşi. Atentatul ar fi avut ca obiectiv generarea unui haos de pe urma căruia ar fi profitat - spre revenirea la putere - forţele fidele fostului preşedinte Slobodan Miloşevic.

Nenad Vukasovic, avocatul unora dintre acuzaţi, încearcă să minimizeze rolul acestora, argumentînd că persoanje cu porecle de genul "Şobolanul" sau "Cap pătrat" nu au decît muşchi şi, eventual, viteză în descărcarea armei dar nu şi intelectul necesar unei lovituri de stat. Vukasovic a criticat, într-un interviu acordat pentru canalul public german, strategia acuzării, contestînd comasarea tuturor delictelor de care se fac responsabili membrii clanului Zemun. În opinia sa, cazul Djindjic trebuia tratat distinct.

Pînă una alta, multe din depoziţiile martorilor se bat cap în cap, astfel că procesul se anunţă complicat şi lung. Şi chiar după ce procesul se va fi încheiat, multe întrebări nu-şi vor fi găsit răspunsul. Şi se vor naşte altele noi. Serbia ascunde, pe mai departe, multe mistere.