Putin, numai el

Că nici la 2 martie puterii lui Putin nu i se va clinti vreun fir de păr n-ar trebui să mai fie un secret pentru nimeni.

În ce-l priveşte, Preşedintele Rusei, Vladimir Putin, a declarat că, în cazul unei victorii la alegerile prezidenţiale a candidatului său preferat, actualul vicepremier Dimitri Medvedev, el, Putin, ar accepta postul de prim-ministru.

Aşa să fie oare? Declaraţia liderului de la Kremlin trezeşte în occident dubii cît se poate de întemeiate.

La prima vedere scenariul scris şi prezentat de Putin pare pe cît de simplu pe atît de convingător. Candidatul lui Putin la funcţia supremă, Dimitri Medvedev, preia preşedinţia, iar actualul şef al statului devine premier şi depune jurămîntul în faţa lui Medvedev.

La o privire mai atentă apar însă grave îndoieli.

Cum adică, se va deplasa în curînd Putin la Kremlin, ca să-i dea dis de dimineaţă raportul lui Medvedev? Îi va supune el atenţiei progresele şi regresele realizate în greaua guvernare a mamei Rusia şi în diverse proiecte de anvergură naţională? Il va lăuda Medvedev părinteşte pe fostul kaghebist din Dresda? Sau îl va trage poate cu blîndeţe de urechi pentru micile neajunsuri ale executivului său?

În cel mai bun caz, scenariul pus la punct de Putin e numai bun să livreze o satiră de zile mari.

In cel mai rău caz pentru autorul acestui comic decupaj regizoral, un viitor preşedinte Medvedev ar demola mitul de "lider naţional", pe care Putin şi l-a construit cu migală. E greu deci de crezut că Putin se va putea angaja ca premier sub şefia protejatului său, dacă rămîn în vigoare actualele prevederi constituţionale şi prezenta împărţire a competenţelor şi prerogativelor celor două funcţii.

Incît există de bunăseamă şi alte scenarii în sertarele puterii moscovite.

În schimb, un lucru pare cert. Putin vrea cu orice preţ să-l impună pe Medvedev la preşedinţie.

Chiar dacă acestui obiectiv i s-au subsumat toate eforturile celor, ce deservesc uriaşa maşinărie de propagandă a Kremlinului, şi chiar dacă această maşinărie lucrează în prezent la turaţii maxime, există cu siguranţă şi grupări la Moscova care nu sunt tocmai fericite cu varianta incolorului şi inodorului Medvedev.

In mafia khaghebistă, care guvernează Rusia de la accesul la putere al lui Putin încoace, se tem destui că noul preşedinte le-ar putea pune în pericol privilegiile acumulate în ultimii 7 ani graşi. Că vor urma deci, pentru ei, sub preşedintele Medvedev, anii famelici ai vacilor slabe, în cursul cărora şi-ar putea pierde locul călduţ din fruntea bogatelor bucate ale Rusiei.

Lor liderul de la Kremlin le-a semnalizat că, dacă îl acceptă pe Medvedev şi nu pun în circulaţie materiale compromiţătoare despre alesul inimii sale, vor opta în scrutin formal pentru actualul vicepremier, dar îl vor păstra în realitate la cârmă pe Putin.

E drept însă că socotelile din târg prea arareori se potrivesc cu cele de acasă, de la Kremlin. Sau, cum ar zice psalmistul: "nu-ţi pune încrederea în om". Iar "în căpetenii să nu nădăjduieşti".