Reţeta concedierilor

Piaţa muncii poate fi favorizată de conjunctura economică şi de vremea de afară. Conjunctura economică pare uşor slăbită, cu toate acestea producţia continuă să crească. Dat fiind faptul că multe întreprinderi lucrează la capacitatea maximă, cererile suplimentare artag după sine noi angajări de personal. Mai cu seamă întreprinderile mici şi mijlocii, coloana vertebrală a economiei germane, angajează foarte multe forţe noi de muncă. Sistarea muncii în anumite branşe specifică iernii a trecut anul acesta neobservată. Motivul este că în multe regiuni din Germania iarna nici nu şi-a făcut apariţia anul acesta. Iar dacă pe şantiere trebuiau sistate în trecut lucrările din cauza gerului sau a zăpezii, anul acesta s-a putut lucra fără oprire. Modificările climatice par deocamdată să influenţeze pozitiv statisticile privind rata şomajului. Moda concedierilor la marile concerne Cu toate acestea se observă o tendinţă alarmantă pe piaţa muncii, şi anume anunţarea de către o serie de concerne care înoată în bani şi care nu se pot plânge de o cerere prea mică pe piaţa mondială, a unor disponibilizări masive.
Exemple celebre sunt BMW, Henkel şi Siemens, care vor renunţa la mii de locuri de muncă. Liderul mondial în domeniul telefoanelor celulare, concernul finlandez Nokia, îşi transferă producţia din Germania în România. La fel, producătorul de camioane şi de utilaje MAN, care îşi va concentra activitatea în Europa răsăriteană şi Asia. La acestea se adaugă faptul că din motive geologice vor trebui curând închise minele de cărbuni din Saarland. Evoluţia capitalismului anglosaxon Desigur că fiecare caz este unic în felul său. Cu toate acestea există o serie de aspecte comune. În Germania au apus vremurile în care angajarea la o mare întreprindere însemna automat o legătură pe viaţă. Capitalismul anglosaxon a încheiat această formă de afinitate între întreprinderi, patroni şi angajaţi.
În prim plan se strecoară tot mai des randamentul maximizabil pe termen scurt. Un aspect întărit de faptul că majoritatea întreptinderilor notate la bursă se află în mâini străine, acţiunile acestora fiind negociate nu numai la Frankfurt ci şi la New York.
Apoi, un rol major le revine investitorilor financiari. Aceştia sunt interesaţi însă doar de două lucruri : de creşterea cursului acţiunilor lor şi de dividende substanţiale. O consecinţă perversă a acestei logici a pieţelor financiare este faptul că anunţarea unor concedieri masive la o companie notată la bursă are ca prim efect creşterea subită a acţiunilor acesteia. Iată cum în timp ce unii îşi pierd pâinea, alţii prosperă. Excepţia IMM-urilor Alta este situaţia în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii. Aici mai există încă multe companii care nu sunt conduse de manageri ci de propietari, care, deşi sunt şi ei interesaţi de sporirea profiturilor, nu pierd din vedere asigurarea existenţei întreprinderilor lor pe termen lung, deoarece adesea îşi doresc să le lase moştenire urmaşilor lor. Aceste întreprinderi nu sunt axate pe randament de moment iar conceptele de investiţie sunt cu bătaie lungă. În cele din urmă, şefii se simt în continuare responsabili de soarta angajaţilor lor. Cazul Boss În anumite cazuri izolate pătrunde din păcate şi aici capitalismul financiar, când lipsesc de pildă moştenitorii sau compania trebuie vândută dintr-un motiv sau altul unui investitor financiar. Un exemplu trist este cazul casei de modă Boss, care a fost achiziţionată de o aşa-numită "lăcustă", anume de un fond anglosaxon de Private Equity. În prezent, acesta nu se mai mulţumeşte cu încasarea profitului anual de 100 de milioane de Euro, ci a solicitat acum un divident special de 400 de milioane de Euro. Astfel, fondul şi-a recuperat integral investiţia, iar firma Boss rămâne înglodată în datorii.