Reconfiscata revoluţie

România nu e Rusia. Ori aşa părea, pîna la şedinţa parlamentarilor români care i-au cedat naţional-comunistului Nicolae Vacaroiu frîiele statului român. Intr-o şedinţă de înfierare, amintind de cele de partid cu voturile de blam distribuite de geniul defunct al Carpatilor, preşedintele românilor a fost facut cu ou si cu oţet. In 1989, Ceauşescu a fost răsturnat. Revolutia care l-a îndepartat de la putere a fost ulterior confiscata de neocomunişti.

In noua „Adunare nationala" alcătuită din monstruoasa coaliţie PSD, PNL, PRM, UDMR si PC, adevărul a fost încă odată răsturnat pe dos, şefului statului român imputîndu-i -se exact ceea ce politica lui Traian Basescu încercase, nu fără succes, să combată mai aprig. Comunismul, securismul, corupţia oligarhiei mafiote, înstăpînite peste parlament, peste mediile de afaceri, justiţie şi presă par să fi cîştigat o noua rundă în batalia penru viitorul României.

Aceasta victorie a la Pirus – întrucît iscă o instabilitate care-i va afecta şi pe cei ce-au repurtat trista izbîndă - s-a produs aparent legal si democratic. Legal, pentru ca legea nu interzice suspendarea preşedintelui. Democratic, pentru ca a hotarît-o parlamentul, teoretic instituţia cheie a democraţiei.

Dar reprezinta majoritatea parlamentară de la Bucureşti realmente voinţa "demosului", vrerea naţiunii?

Fapt e că tocmai succesului basescian în lupta pentru democraţie şi legalitate i se datorează suspendarea preşedintelui. Liderul românilor plăteşte pentru vorbe şi fapte. Pentru că, după regele Mihai, e primul lider român, care, aflat la putere, a îndrăznit să spună lucrurilor pe nume. Şi pentru că e autorul unor fapte de anvergură istorică, menite sa despartă România pentru totdeauna de trecutul ei totalitar.

Deschiderea arhivelor securităţii, condamnarea comunismului şi susţinerea reformei printr-un ministru, demis între timp, hotărît să confere justiţiei româneşti independenţa, statutul, orientarea şi capacitatea puterii judiciare a statelor de drept veritabile au pus în pericol mare mafia care a confiscat revoluţia din 1989. Băsescu a supus-o unei tardive terapii de şoc încercînd sa recupereze şi să desavîrşească revoluţia deturnată de regimul Iliescu. Hoţii s-au reorganizat şi-au ripostat.

In forul care, în ultima vreme n-a mai adoptat decît legi care favorizează, în loc să combată corupţia, minciuna şi-a trăit o nouă oră astrală. Fără nici o jenă, parlamentul şi-a anulat destinaţia de instituţie democratică, practicînd nu dezbaterea la obiect, ci lovitura sub centură şi atacul generalizat la persoană şi popor. Iar aceasta, în răspăr faţă de sentinţa Curţii Constituţionale, care a invalidat clar tentativele oligarhiei aflate la putere la Bucureşti prin intermediul majorităţii parlamentare, de a-l descrie pe Băsescu drept un violator al legii fundamentale.

Dispreţul brutal faţă de instituţiile statului, inclusiv faţă de Curtea Supremă documentează profunzimea crizei în care vrăjmaşii preşedintelui şi ai reformei au propulsat ţara si democraţia. Violenţa şi isteria reflectate de acest dispreţ si de ostilitatea viscerală faţă de un preşedinte ales de popor, iar nu de parlamentul care s-a înscaunat în locul său prin puci, nu sunt egalate decît de desconsiderarea românilor de către cei ce ar fi trebuit sa-i reprezinte. Prin urmare demersul parlamentar nu e nici democratic, nici legitim, chiar daca nu e ilegal.

E limpede ca, PSD-ul iliescist si bratul sau prelungit, penelist, care constituie vîrful de lance al fortelor antibasesciene, reprezentîndu-si clientala, mai degraba decît pe alegatori, au preluat si oficial puterea. Cum anume o vor folosi e previzibil din palmaresul lor.

România a fost relansata pe drumul transformarii tarii într-o democratura bananiera. In mod vadit s-a declansat prin suspendarea lui Basescu o veritabila contrarevolutie menita sa dea tarii aspectul unei democratii în timp ce, simultan, continua sa i se retraga rînd pe rînd României toate mijloacele edificarii efective a statului de drept liberal. Orizontul democratiei românesti s-a întunecat rau. Cît de durabil, nu se stie. Dar gravitatea acestui atentat la adresa viitorului democratiei românesti nu poate fi subestimata.

Nimic nu garantează că transformarea parlamentului românesc într-un for comparabil cu Duma de la Moscova, obedientă autocraţiei kaghebiste puse pe picioare de Vladimir Putin, nu va continua la Bucureşti prin adoptarea unor noi demersuri antidemocratice. Planurile pesediste de împiedicare a lui Basescu să mai candideze susţin previziuni oricît de sumbre. Traducerea abuzivă în justiţie a preşedintelui, diversiunile, modificările legislative sau constituţionale menite sa-l scoată definitiv din joc pe Băsescu riscă să se ţină lanţ.

Duşmanii săi, care-l condamnă pentru atitudini dictatoriale se tem prea puţin de occident, dar, în mod vădit, de verdictul poporului. În fapt, românii ştiu ori simt că în cauză n-au fost şi nu sunt "palatele" ori persoanele, aşa cum sugerează, manipulator, iliescismul restaurat. In joc nu e nici soarta politică a preşedintelui, nici a premierului pesedizat sau a adepţilor crapuloşi sau mancurtizaţi, nu foarte mulţi, ai lui Vadim şi Felix-Voiculescu. Ci reforma şi contrareforma.

Miza e chiar libertatea românilor. Pocheriştii mafiei postcomuniste au aruncat în acest pot de-a valma şi libertatea oamenilor şi instituţiile statului şi democraţia, fiind gata să scoată la mezat viitorul ţării, pentru a-şi salvgarda afacerile. Chiar daca vor veni, clauzele de salvgardare n-au cum să-i oprească. Mai devreme sau mai tîrziu naţiunea, însă, le va plăti sec. Cu vîrf şi îndesat.