Refugiații nu comit mai multe infracțiuni decât germanii

Această dezbatere puternic influențată de factorul emoțional a fost reaprinsă de crima de la Freiburg, unde o studentă de 19 ani a fost violată și ucisă de un refugiat minor din Afganistan. Cine se folosește însă de acest caz pentru a conchide că refugiații sunt în general "periculoși", acela ignoră datele Oficiului federal de Criminalistică (BKA). "Criminalitatea în contextul imigrației" se numește raportul anual al BKA în care sunt prezentate statisticile oficiale pe această temă. Să aruncăm o privire asupra cifrelor pe 2016.

Delictul cel mai frecvent: călătoriile fără bilet

Toate datele din acest raport se referă la solicitanții de azil, la cei care locuiesc în Germania temporar cu statut de persoane tolerate, la refugiații de război și la cei fără un statut clar privind dreptul de rezidență.

Infracțiunile comise de acest grup larg au scăzut cu 36% din ianuarie până în iulie 2016. Concret: poliția germană a înregistrat 142.500 de infracțiuni sau tentative de infracțiuni în care a fost implicat cel puțin un refugiat. BKA nu a prezentat spre comparație numărul de infracțiuni comise în acest interval de cetățenii germani. Dar datele pe 2015 arată că anul trecut au fost comise în întreaga Republică Federală 6,3 milioane de infracțiuni.

Peste jumătate din aceste infracțiuni sunt acte de falsificare (30%) și furturi (27%). Două treimi din cazurile de "falsificare" sunt de fapt călătorii fără bilet cu mijloacele de transport în comun. De asemenea, două treimi din furturi sunt furturi din magazine.

Infracțiunile împotriva libertății personale se ridică la 23% din total. Aici este vorba în 80% din situații de vătămare corporală. Delictele cu substanțe interzise reprezintă șapte procente din totalul infracțiunilor. Infracțiunile de natură sexuală alcătuiesc 1,1% din total.

Relatări unilaterale

Suspecții variază în funcție de etnie. De exemplu, raportat la numărul lor total, sirienii, afganii și irakienii sunt rareori suspectați de infracțiuni. Cu totul altfel este la algerieni, marocani și tunisieni, precum și la georgieni și la etnicii statelor balcanice: aceștia sunt mult mai des suspecți de infracțiuni (mai ales de furturi), raportat la numărul lor total. Statistica oficială nu arată în câte cazuri se ajunge de la suspectarea de comiterea unei infracțiuni la condamnare. Raportul BKA nu încearcă nici să ofere eventuale motive pentru aceste date.

Criminologul din Münster Christian Walburg critică presa pentru că ar prefera să relateze despre infracțiunile grave comise de non-germani, mai ales când suspecții sunt bărbați tineri. Din punct de vedere statistic însă, aceste fapte penale grave reprezintă doar o mică parte din criminalitatea generală din Germania. Walburg a demonstrat aceste tendințe în raportul său de expertiză din 2014, intitulat "Migrația și delincvența juvenilă". Una din concluziile sale a fost că mulți oameni supraestimează masiv frecvența acestor infracțiuni grave și riscul ca ele să se întâmple.

Autor: Vincent Haiges