Reunificarea Ciprului depinde în mare măsură de evoluţiile de la Ankara

Preşedintele Republicii Cipru, Dimitris Cristofias, se întâlneşte astăzi cu omologul său turco-cipriot, Ali Talat, pentru a stabili data reluării negocierilor în vederea reunificării insulei divizate. Fundaţia germană Friedrich Ebert a găzduit recent o întâlnire consacrată perspectivelor de soluţionare a dosarului cipriot.

Euforia începutului, ivită după prezentarea planului ONU de reunificare a insulei divizate din anul 1974 – aşa-numitul Plan Annan - s-a estompat. În ciuda unor progrese, negocierile consacrate problemelor care definesc chestiunea cipriotă au ajuns în impas. Nu există consens în privinţa dreptului la proprietate, în privinţa viitorului trupelor turceşti staţionate pe insulă, neclară fiind şi problema dacă Ciprul reunificat va fi continuatorul Republicii de astăzi sau se va fonda un nou stat.

Diplomatul german Peter Witting este totuşi optimist, dat fiind că iniţiativa reluării tratativelor a venit din partea ciprioţilor înşişi. Witting a explicat: „Discuţiile sunt purtate la iniţiativa părţilor aflate în conflict. Organizaţia Naţiunilor Unite nu şi-a asumat decât un rol de mediator. Aceasta este o mare diferenţă, comparativ cu ce s-a întâmplat până acum.”

La un moment dat - crede fostul ambasador german în Cipru - mediatorii ONU vor interveni activ în negocieri, cel târziu atunci când se va dezbate chestiunea Constituţiei statului reîntregit. La ultima lor întrevedere, Christophias şi Talat au convenit ca Ciprul să fie compus din două entităţi statale distincte, unitare însă în relaţiile cu exteriorul.

Dar, va fi acest stat ceva cu totul nou, aşa cum solicită ciprioţii turci, sau va fi succesorul Republicii Cipru de până acum, aşa cum cer ciprioţii greci? Nikos Anastasiadis, liderul opoziţiei conservatoare - unul din puţinii greci ciprioţi care a apărat planul Annan - explică poziţia conaţionalilor săi: „Dacă am accepta apariţia unui nou stat, atunci trebuie să recunoaştem mai întâi ca stat Ciprul de Nord, pentru a negocia cu acesta în calitate de stat suveran. Nu este întâmplător că politicienii turco-ciprioţi aduc în discuţie exemplul fostei Cehoslovacii sau exemplul Kosovo. Aceasta arată că ei şi-au propus ca ţel crearea provizorie a unei federaţii pentru a se retrage mai târziu din ea.”

Kutlay Erk, fostul primar al Nicosiei de Nord şi emisar special al preşedintelui Talat, explică, dimpotrivă avantajele creării unui nou stat: „Că ne place sau nu, ambele părţi au trăit în ultimii 30 de ani complet despărţite. În nord, ciprioţii turci şi-au creat propriile structuri. Avem întreprinderi, universităţi, desfăşurăm toate activităţile posibile. Dacă nu se va ajunge la o nouă fondare ci doar la o transformare a Republicii Cipru existente, atunci toate aceste activităţi ar deveni nule”, a spus Kutlay Erk.

Neîncrederea dintre locuitorii greci şi turci ai aceleiaşi insule este profundă. La aceasta se mai adaugă criza politică internă din Turcia. În cazul în care partidul de guvernământ AKP de la Ankara va fi interzis, procesul de reconciliere din Cipru va eşua, fiindcă o dată cu scoaterea AKP în afara legii, va fi suspendat şi procesul de admitere a Turciei în UE. Or, tocmai perspectiva europeană a determinat guvernul de la Ankara să accepte Planul Annan de reunificare a Ciprului.