Romii şi educaţia, între pretenţii şi realitate

Romii veniţi din Fântânele în Duisburg sau Berlin-Neukölln au aflat, aici ajunşi, că-n târg, socoteala e puţin altfel decât acasă. Primesc, e drept, câte 150 de euro pentru fiecare copil - dar pentru banii ăştia, copilul trebuie să înveţe carte. Păi dacă trebuie, trebuie.

Aşadar: copiii romilor imigraţi în Germania ar merge la şcoală. Dar şcoala nu are suficiente locuri anul acesta. Poate anul viitor. În atari condiţii, la vârsta la care se modelează, aceşti copii rămân acasă, într-un mediu care nu îi ajută prea mult să se integreze.

În vremea aceasta, la nivel declarativ, "integrarea romilor este în interesul tuturor statelor membre ale UE", după cum a susţinut, în repetate rânduri în ultima vreme, vicepreşedinta Comisiei Europene şi comisar comunitar pentru Justiţie, Viviane Reding. Ultima oară a făcut-o într-un mesaj video adresat participanţilor la o conferinţă pe tema situaţiei educaţiei romilor în (şi din) Europa de Sud-Est, organizată săptămâna aceasta, la Bonn, de Südosteuropa-Gesellschaft în cooperare cu Deutsche Welle. Accesul la educaţie este cheia către integrarea tinerilor romi şi o investiţie în viitor, a conchis Reding.

Sărăcia şi iluziile

În realitate, lacunele educaţionale nu au de a face prea mult cu apartenenţa etnică, fiind, mai degrabă, o consecinţă a sărăciei, a atras atenţia Barbara Lochbihler, membră din partea ecologiştilor germani a Parlamentului European şi preşedinta Comisiei pentru Drepturile Omului. E drept, a completat Lochbihler, 90% dintre romii Europei trăiesc sub pragul sărăciei.

Despre sărăcie a vorbit şi Cristina Grigore, manager de proiect în cadrul asociaţiei Centrul Romilor Amare Rromentza. Într-o discuţie cu reporterii DW, Grigore mărturisea că, în absenţa unei continuităţi în derularea programelor, proiectele pentru copiii romi sunt un fel de a vinde iluzii. "Am fost cu nişte copii în excursie. I-am dus la Muzeul Ceasului din Ploieşti, la Muzeul Petrolului, iar la finalul zilei i-am lăsat acasă, unde pereţii aveau găuri de se vedea înăuntru", îşi ilustrează Cristina Grigore of-ul. Situaţia se regăseşte şi în finanţarea programelor. Una dintre bariere este absenţa specialiştilor care să se ocupe efectiv de redactarea cererilor de finanţare, operaţiune care consumă resurse de timp şi intelectuale şi se loveşte de cele mai neaşteptate surprize birocratice.

O altă barieră ţine şi de refuzul multora dintre romi de a îşi declara public apartenenţa etnică. În Bulgaria, de exemplu, doar cinci la sută dintre cei care absolvă o formă de învăţământ se declară romi; ceilalţi preferă să treacă drept bulgari sau membri ai minorităţii turce, explică Ilona Tomova, de la Centrul pentru Studiul Populaţiei din cadrul Academiei de la Sofia. Or, cu cât mai redusă este comunitatea, cu atât mai reduse sunt şi fondurile disponibile pentru diversele programe. În replică, Nedjo Osman, actor şi redactor pentru limba romanes în cadrul Deutsche Welle, a avut un mesaj de transmis: "Noi trebuie singuri să lucrăm pentru a îmbunătăţi imaginea pe care o avem".

Clişee universale

Marginalizarea romilor nu este doar un fenomen întâlnit în ţările din Europa de Răsărit şi Sud-Est. Un studiu realizat de Universitatea din Bielefeld relevă că 40% dintre germani recunosc că nu ar dori să trăiască în vecinătatea unor familii sinti sau roma iar un sfert din cei chestionaţi ar fi de părere că nu ar trebui să li se permită să locuiască în cartierele centrale ale oraşelor. Presa are, în acest sens, un rol important în formarea unei opinii corecte, a comentat Erik Bettermann, preşedintele director general al Deutsche Welle, avertizând că recursul la clişee şi idei preconcepute la adresa minorităţilor este la îndemâna oricui - dar este un instrument al populiştilor.

Despre situaţia din Germania a vorbit Daniel Strauß, preşedintele Ascoiaţiei Sinti şi Roma din landul Baden Württemberg, în vreme ce Nizaqete Bislimi, avocată la Essen, şi-a povestit propria experienţă de imigrantă: "Ani de zile, de câte ori eram întrebată de unde vin, spuneam că sunt din Kosovo. Abia după ce am obţinut dreptul de a trăi în Germania am început să recunosc oficial că sunt de etnie roma". Daniel Strauß, în schimb, a ţinut să laude iniţiativele româneşti, în speţă, programele educaţionale şi cele 15.000 de locuri rezervate în instituţiile de învăţământ, la toate palierele, pentru tinerii romi. De altfel, despre acestea a vorbit şi Florin Fleican, inspector în Ministerul Educaţiei de la Bucureşti.

Marele absent de la conferinţă a fost sociologul romând de etnie romă Nicolae Gheorghe, dispărut în luna august la vârsta de 66 de ani. Personaj uneori controversat, Gheorghe a fost, în cei 23 de ani trecuţi de la căderea comunismului, unul dintre cei mai activi actori ai emancipării şi integrării sociale a romilor, fiind recunoscut internaţional drept creatorul unei elite de tineri romi şi iniţiatorul unei dimensiuni civice în cultura tradiţională a etniei sale.