Sârbii cu bagajele făcute

”Întreaga tură de la urgențe era la mine la cursul de limba germană. Acum sunt toți în Germania”, spune Filip, care conduce o școală de limba germană în orașul Leskovac, din sudul Serbiei. A deschis școala acum 10 ani. La început, engleza era foarte căutată. Acum, germana i-a luat-o înainte. Filip nu dorește să fie fotografiat - o reacție tipică în provincia sârbească. Majoritatea nu vrea să provoace. Tot ce ar putea fi interpretat ca o critică la adresa guvernului se evită. Chair și atunci când vorbești despre pure fapte. 

Tinerii își fac bagajele

Cele trei tinere cursante au absolvit deja cursul ”B1-Pflege2”. Toate au școala de asistente medicale și vor pleca în curând în Germania. Jovana și Angelina au semnat deja contracte cu Clinica Asklepios din Hamburg. Miljana își va începe noua viață în Tübingen și va lucra acolo la Clinica Universitară.

Se lasă filmate fără probleme, pentru că nu mai au de mult teama că cineva le va putea face ceva. Sunt liniștite și au deja bagajele făcute. Jovana, în vârstă de 24 de ani, își explică decizia printr-un argument care stă în picioare: ”Nu aveam niciun job aici. Părăsesc țara pentru un loc de muncă”. 

Timpuri sumbre în "Manchester-ul sârbesc"

Acel ”aici” înseamnă orașul sărac Leskovac, în care se spune că poți mânca cel mai bun grătar din Balcani. Timpurile în care aici înflorea industria textilă și farmaceutică au apus demult. Nimeni nu mai numește orașul ”Manchester-ul sârbesc”, ca odinioară. Regiunea avea odată aproape 100.000 de locuitori. Acum, au rămas în jur de 70.000.

Jovana a fost deja de trei ori în Germania. Perioada de probă la Berlin și la Hamburg i-a plăcut, iar angajatorii au fost mulțumiți de ea. ”Acolo mi-am dat seama că munca în Germania nu se deosebește mai deloc de cea din Serbia. Numai că acolo se face deosebire între îngrijitorii medicali și asistente, iar numărul pacienților este limitat. Lucru care nu se întâmplă în Serbia. În Serbia, o asistentă este și îngrijitoare medicală. Uneori ajunge să fie responsabilă pentru un întreg etaj al unui spital”. 

"Chiar și orele suplimentare sunt plătite..."

Angelina nu a putut să-și găsească un loc de muncă acas, deși are calificarea de asistentă medicală. În schimb, vecina ei, care era femeie de serviciu într-un spital, a făcut un curs-fulger, ”iar acum lucrează ca asistentă medicală”, spune femeia, ridicând din umeri cu o mimică ce indică stupefiere. Miljana, de 26 de ani, confirmă acest lucru: ”În țara mea, calificarea profesională nu este apreciată. Oamenii primesc joburi pe baza altor criterii. De aceea, viitorul meu este în Germania”. 

Jovana subliniază faptul că, în Germania, calificarea înseamnă ceva - iar munca este bine plătită. ”Până și orele suplimentare sunt plătite. La care se adaugă bilete pentru transportul în comun. Există cantină, se oferă ajutor la căutarea locuinței și cursuri plătite de limbă timp de două luni.” Toate trei laudă corectitudinea firmei mediatoare de la Köln și primele contacte cu angajatorii. 

Comisie de experți împotriva exodului în masă

În Serbia, salariul mediu este de aproximativ 400 de euro. Somajul, în statisticile oficiale, atinge circa 11 la sută. Experții spun însă că fără valul de emigrări, șomajul ar fi de 20 la sută. În rândul tinerilor, acesta a ajuns la 30 de procente. Mișcarea de capital uman către occident este pentru guvern în același timp o binecuvântare și un blestem. Se poate mândri cu scăderea șomajului. Dar realitatea ajunge guvernul din urmă. Ministerul Muncii a anunțat recent formarea unei comisii de experți, care să facă propuneri spre stoparea emigrărilor masive. 

Pe Jovana, Angelina și Miljana nu le mai interesează. Toate trei își văd viitorul în Germania și nu se mai gândesc să se întoarcă. Au de gând să-și întemeieze familii acolo. Părinții lor nu sunt foarte încântați, dar își dau seama că Serbia nu mai e o opțiune în ceea ce privește piața muncii. Și asta nu numai pentru tinerii calificați. 

Problema emigrărilor nu e nimic nou în Serbia. Chiar și în perioada socialistă a lui Tito, Iugoslavia și-a rezolvat problema șomajului exportând forță de muncă. Apoi au urmat războaiele și perioada mai degrabă a neconsolidării decât a consolidării democrației. Serbia a pierdut în aceste decenii aproape un milion de oameni. Pentru o țară cu șapte milioane de locuitori, este o adevărată problemă. Populația scade anual cu aproape 35.000 de locuitori. Din acest punct de vedere, Serbia se află pe primul loc în lume. 

"Cine rămâne...?"

Jovana este auzită de o întreagă generație, când spune: ”Prin plecarea noastră, Serbia suferă pierderi mari. Oamenii cu înaltă calificare întorc spatele țării. Numai din anturajul meu cunosc nenumărați oameni care au plecat deja. Și nu sunt numai tineri. Uneori e vorba de familii întregi, alteori de oameni cu o experiență de muncă de 20 de ani.” Conform unui sondaj anual, realizat de Consiliul Regional de Cooperare (RCC), care cuprinde 13 state din sud-estul Europei, 32 la sută dintre sârbii chestionați au declarat în 2018 că se gândesc să emigreze. Sunt mai mulți decât în celelalte state ale Balcanilor de Vest. 

Profesorul de germană, Filip, face cu greu față volumului de muncă. Chiar dacă plecările masive îi dau mult de lucru, ceea ce îl bucură, nu poate să nu-și pună întrebarea: ”Dacă pleacă toți în Germania, cine ne va mai asista pe mine și pe copilul meu din punct de vedere medical?”