Ziare. com: Sansele ratate ale Romaniei in 100 ani

Dialogul purtat de Magda Gradinaru cu profesorul Ioan Stanomir se inscrie in seria celor purtate cu istoricul Lucian Boia si cu Oliver Jens Schmitt, presedintele Sectiei de istorie a Academiei vieneze de Stiinte, consacrate intelegerii mai ample a unui Centenar romanesc, despre care politicienii vorbesc putin si, atunci cand vorbesc, il duc in derizoriu.

...

Domnule Ioan Stanomir, ati scris un volum, chiar zilele acestea publicat la Editura Humanitas, intitulat chiar asa "La Centenar". Puneti aici acest secol al Romaniei sub semnul sanselor ratate. De altfel, si spuneti ca nu suntem in fata unei carti de istorie, nici a unui tratat de politoligie. Va propun sa incepem chiar de aici, de la un inventar al sanselor ratate. Ce sanse au trecut pe langa Romania si Romania, clasa ei politica, nu a fost capabila sa le capitalizeze?

Cu siguranta, una dintre aceste prime sanse ratate a fost reprezentata chiar de Marea Unire. Daca privim modul in care a fost interpretat si aplicat documentul fondator de la Alba Iulia putem vedea ca au existat serioase incalcari ale acestuia - pentru a ma exprima eufemistic -, iar acest document a ramas unul dintre cele care ar fi putut fi temelia unei Romanii democratice, transparente si previzibile in raport cu cetatenii ei. Din pacate, acest document a ramas o potentialitate. A existat Romania Mare, dar nu a existat acea Romanie Mare la care au visat fondatorii ardeleni ai noului stat, iar daca ar fi sa aleg un nume dintre acestia, l-as alege pe Iuliu Maniu. Este clar ca acest tip de stat nu a fost niciodata cu adevarat intrupat in Romania.

Probabil ca aceasta a fost cea mai importanta sansa pe care noi am ratat-o. E adevarat ca nu suntem singurii care au ratat astfel de sanse, foarte multe tari aparute pe ruinele imperiilor au sfarsit prin a fi doborate de povara propriilor esecuri. Din acest punct de vedere, Romania este alaturi de Polonia si de Tarile Baltice, singurele care rezista si rezista pe aliniamente teritoriale aproape identice cu cele din 1918, daca facem abstractie de tragedia Basarabiei, a Bucovinei de Nord si de Cadrilater. In privinta celorlalte teritorii, putem spune ca ele au ramas, iar aceasta continuitate este, probabil, principala dimensiune luminoasa a acestui secol, pentru Romania.

Faptul ca nu ne-am ratat geografia. Ce am ratat?

Pastrarea geografiei nu cred ca a fost in totalitate meritul nostru. Pastrarea Transilvaniei de Nord, cedata maghiarilor ca urmare a presiunii naziste, se datoreaza victoriei aliatilor si, ca sa fim drepti, a venit in contra-partida cu cedarea definitiva a Basarabiei si Bucovinei de Nord. A fost vointa sovietica, consfintita in Tratatul de pace de la Paris din 1947.

Ce am pierdut? Am pierdut posibilitatea de a fi mai mult cetateni decat am fost vreodata si am pierdut posibilitatea de a edifica o tara care sa fie de la inceput descentralizata, transparenta si atenta la propriii ei cetateni. Nu ma refer aici doar la problema minoritatilor, pentru ca de foarte multe ori se insista asupra ponderii demografice semnificative a minoritatilor. Cred ca principala problema nu a fost doar cu minoritatile, cat cu intreaga natiune, careia statul roman nu i-a oferit, indiferent de etnie, sansa de a se dezvolta organic, sub semnul valorilor constitutionale.

Cand spuneti statul roman, si suntem imediat dupa 1918, la cine ne referim?

Ne referim la cei care au decis aceasta politica. Este vorba despre principalul partid care a reusit sa treaca pragul acestor ani, 1918 - 1919, Partidul National Liberal si este vorba de Ion I.C. Bratianu. Practic, bratienismul este cel care modeleaza Romania postbelica si o modeleaza ca pe un stat centralizat si mai degraba autoritar.
Este o intreaga discutie in privinta posteritatii lui Ionel Bratianu.

Indiscutabil, Ionel Bratianu a fost un patriot, a fost, ca tatal sau, devotat tarii pe care a slujit-o, dar, la fel ca tatal sau, a avut momente, si nu putine, in care autocratismul a fost principala trasatura politica. Autocratismul si intoleranta in raport cu opozitia sunt daruri otravite, pe care Bratianu le-a facut natiunii sale.

...

Revenind la carte, am trecut in revista, asadar, prima sansa ratata, momentul fondator. Am ratat sa-l speculam ca pe un adevarat moment fondator. Care sa fie a doua?

Din pacate, prea multe alte sanse in secolul XX nu am mai primit. Al Doilea Razboi Mondial nu ne-a putut oferi niciun fel de sanse, am ramas aproape intregi ca tara, dar sub sclavie sovietica. Si ceea ce a urmat a fost un cataclism de proportii nemaintalnite, dupa ce anterior statul roman fusese un stat genocidar si se angajase alaturi de Germania nazista in Holocaust.

Va dati seama ce succesiune inspaimantatoare, ce miscare de pendul de la legionari si Antonescu la comunisti. Este greu de imaginat o succesiune mai terifianta de dictaturi. Aceasta zona a lumii le-a avut pe toate, din pacate, si a trecut prin toate.

Daca mai exista o sansa pe care am ratat-o, aceasta a fost sansa de dupa 1989, aceea de a ne fi emancipat de sub tutela comunist-fesenista. Dar aici intervine un alt nume, numele lui Ion Iliescu, cel care pana la urma este simbolul unei Romanii. Este Romania care il sustine pe Liviu Dragnea, e Romania care l-a sustinut pe Adrian Nastase sau pe Victor Ponta. Este Romania fesenista, Romania construita de Nicolae Ceausescu, bazata pe complicitati, pe incompetenta, pe subdezvoltare, pe aparente de normalitate.
Daca exista un om politic din secolul XX despre care putem spune ca este autorul Romaniei, creatorul, ziditorul Romaniei, acesta este Nicolae Ceausescu. Tot ce exista astazi in Romania i se datoreaza lui si daca noi astazi luptam cu cineva, luptam cu mostenirile ceausismului.

Deci in '90 am ratat despartirea de ceausism.

Era imposibila, pentru ca societatea noastra era atat de imbibata de ceausism incat a-l vota pe Ion Ratiu, de pilda, era o imposibilitate. Trebuie sa intelegeti ca oameni ca Ion Ratiu, Corneliu Coposu sau Ion Diaconescu erau imposibilitati morale pentru cei care se formasera sub ceausism.

...

Ce putem salva la Centenar? Oricum, acest cuvant a fost atat de confiscat de discursul PSD, in felul in care limbajul a fost uzurpat si deturnat de la sensuri originare, incat nu mai stim ce anume inseamna.

Centenarul a devenit un fel de Cantarea Romaniei pe bani publici. Cu doamna Dancila la conducerea Guvernului, cred ca orice referire la majestatea Centenarului este o forma de impietate.

Oamenii pe care ii avem in fruntea tarii ne dezonoreaza, pentru ca dezonoreaza europenitatea noastra. Sunt contrarul valorilor pe care noi ar trebui sa le aparam. Sunt corupti, sunt incompetenti, sunt lacomi si, mai presus de toate, nu pot fi capabili de un autentic patriotism, in sensul devotamentului fata de idei si al devotamentului fata de tara.

...

Sa incercam o concluzie - ce ramane din Romania, la capatul acestor 100 de ani?

E greu de spus. Unii ar spune ca ramane faptul ca existam in continuare, dar faptul ca am supravietuit nu este suficient. Multe natiuni pot supravietui, putine natiuni exista. Cred ca trebuie sa trecem de la stadiul de supravietuire la cel de existenta si sa intelegem ca avem, astazi, sanse la care cei din trecut puteau doar visa. Suntem membru NATO, suntem membru UE, e pentru prima data in istoria noastra moderna cand toate complexele noastre de inferioritate, atat de teribile, sunt inlaturate.

Asta e forma.

Intr-un fel, este si fondul, pentru ca e prima data in istoria noastra cand reprezentantii nostri pot sta la aceeasi masa cu cei ai tarilor care ne-au servit drept model si putem sa fim alaturi de Marea Britanie, de Franta, de Germania, de Italia sau de Statele Unite.

Tine de noi sa ramanem la masa.

Istoria ne-a oferit aceasta sansa unica, nu ca un dar, au existat imense sacrificii in timpul celor 60 de ani de dictaturi. Lor le datoram obligatia de a ne apara aceasta identitate europeana si atlantica, care este implinirea visurilor de demnitate umana. Toti cei care au fost asasinati de legionari, de antonescieni, de comunisti, batuti de FSN-isti doreau, ca noi, un singur lucru: sa fie oameni, sa fie respectati, religia, etnicitatea, credinta politica sa nu fie niciodata temei de discriminare.

 

AICI cititi interviul integral pe Ziare.com