Scandaluri noi şi vechi...

Reglementările vizînd liberalizarea acordării vizelor pentru cetăţenii est europeni - adoptate în timpul guvernării socialist ecologiste sunt cele care au facilitat scandaloasele abuzuri, între care şi traficul de carne vie şi munca la negru în Germania, motiv pentru care TAGESSPIEGEL consideră aşa numitul decret Volmer drept "un puci împotriva legalităţii ". Şi dacă aşa a fost să fie, de ce ministrul german de externe Joschka Fischer a tăcut atîta vreme - se întreabă retoric WESTDEUTSCHE ZEITUNG.Cazul este clasic consideră KÖLNER STADT ANZEIGER: semenii noştri tind să picteze în culori trandafirii realitatea şi nu suportă să vadă petele negre care apar pe tabloul acesteia.Cu mult înainte de izbucnirea scandalului, Joschka Fischer a respins toate temerile formulate în avanpremeira adoptării noilor reglementări.Iar acum verzii refuză să recunoascpă abuzurile deşi dimensiunile acestora sunt uriaşe. Cît despre ministrul german de externe, lui îi este aproape imposibil să recunoască cît de mult au pervertit abuzurile nobilul ţel al unei Germanii deschise, favorabile străinilor şi proceselor de integrare a acestora conchide ziarul colonez citat . Scandalul însă continuă eclipsînd temporar un alt scandal şi mai mare - cel al şomajului în masă - precizează tabloidul BILD.

Un alt subiect exploziv - boicotarea protocolului de la Kyoto , privind protecţia climei terestre , de către Statele Unite, cel mai mare emiţător de bioxid de carbon în atmosferă, dar şi de către China şi India - stă în centrul atenţiei comentatorilor presei la o zi după intrarea în vigoare a acordului.Iar dacă ţările sus numite nu vor putea fi determinate să adere la protocolul de la Kyoto, scrie MÄRKISCHE ZEITUNG - trezirea la realitate se va produce abia atunci cînd prima catastrofă ecologică uriaşă se va abate asupra omenirii - dar atunci va fi prea tîrziu.Eforturile în vederea protecţiei climei trerestre vor da oricum roade abia mult mai tîrziu atrage atenţia ESSLINGER ZEITUNG , avertizînd asupra necesităţii unei voinţe politice care să transceadă interesele economice şi utilitariste de moment ale unor guverne şi ţări cum ar fi China, Australia, India...Iar dacă în Germania apa şi aerul au devenit mai curate - în restul lumii emisiile de bioxid de carbon continuă să crească vertiginos notează OSTTHÜRINGER ZEITUNG .Clima terestră şi meteorologia au devenit probleme de ordin politic consideră OSTSEE ZEITUNG , în prelungirea unui postulat din păcate prea puţin luat în seamă.

Dar şi alte primejdii, de astă dată de natură indiscutaibl politică , fac obiectul unor comentarii azi. FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG invită Iranul să dea cărţile pe faţă pînă nu e prea tîrziu dar înainte de toate pentru a-şi asigura respectul şi securitatea pe care le revendică guvernanţii de la Teheran. Dacă în aceste zile se vorbeşte pe drept cuvînt de o ameninţare iraniană scrie WESTDEUTSCHE ALLGEMEINE ZEITUNG, în aceeaşi paradigmă trebuie inclusă şi Siria, Damascul şi Teheranul promiţîndu-şi sprijin şi asistenţă reciprocă sub presiunea ameninţărilor Washingtonului. Dar concomitent, acelaşi ziar , după ce relevă sprijinul pe care cele două ţări îl dau activităţilor teroriste antiisraeliene sau sîngeroasei rezistenţe din Irak, subliniază ideea că pericolul pe care ele îl reprezintă nu este cîtuşi de puţin produsul fanteziei neoconservatorilor americani ci o realitate. Motivele pentru care Siria ar fi fost interesată şi în asasinarea liderului libanez Hariri sunt evocate de cotidianul DÖBELER ANZEIGER. De la Paris LE MONDE este ceva mai prudent cînd afirmă că deocamdată este dificil de demonstrat că Siria ar fi pus la cale crima deşi majoritatea libanezilor sunt convinşi de această ipoteză scrie THE TIMES. Cert şi în acelaşi timp cinic, poate părea faptul că asasinarea lui Hariri este pe placul adversarilor Siriei notează ziarul austriac DER STANDARD.Decît că situaţia din regiune este într-atît de complicată încît, atrage atenţia de la Madrid ABC , nimeni nu poate afirma cu certitudine cine se ascunde în spatele atentatului de la Beirut. Si cu toate acestea, rezoluţia ONU din septembrie trecut prin care Siria este somată să-şi retragă trupele din Liban, ar trebui să le insufle locuitorilor ţării cedrilor curajul de a scutura mantaua grea a prezenţei militare siriene, mai ales după asasinarea lui Hariri scrie LE MONDE precizînd că libanezii ar beneficia de sprijinul Parisului şi al Washingtonului...