Schengen: timpul lucrează în defavoarea României

A făcut vâlvă în presa franceză un articol amplu semnat de Nicolas Sarkozy, apărut joi în Le Point, în care face un apel la suspendarea tratatului Schengen. Articolul său este probabil o etapă dintr-o strategie a întoarcerii în viaţa politică, dar este în acelaşi timp un impuls puternic pe care cu trei zile înainte de alegeri l-ar putea primi UMP, care a fost devansat de Frontul National.

Care este subiectul cel mai important după cel al ”austerităţii”? Evident, ”imigraţia”. Ce-i drept, programul electoral al UMP, prezentat de preşedintele formaţiunii, Jean-François Copé, cu o lună în urmă cuprindea un plan precis de luptă împotriva imigraţiei clandestine. Proiectul a fost susţinut de toţi militanţii de frunte ai grupării cu excepţia lui Laurent Wauquiez, care elaborase însă un program mult mai ambiţios şi mai radical pe care l-am prezentat şi noi recent. Fostul ministru al Afacerilor europene a formulat proiectul unei Europe restrânse la ţările fondatoare.

În România aceste proiecte trec necomentate, deoarece românii nu intră niciodată în vederile exclusive ale acestor reformatori. Dar cu toate acestea sensul în care se îndreaptă lucrurile trebuie să fie surprins mai ales în ţările periferice, care ar avea ceva de piedut. În orice caz, era de la sine înţeles că Wauquiez nu putea accepta mai puţin decât gândise el însuşi, reforma Schengen părându-i un jalnic compromis. De altfel reformularea condiţiilor de liberă circulaţie este mai curând pe gustul euroscepticilor, aşa cum sunt britanicii în marea lor majoritate (Nigel Farage este doar expresia cea mai stridentă), aşa cum sunt alegătorii lui Marine Le Pen sau cei ai lui Geert Wilders. Ideea lui Laurent Wauquiez era mai distinsă şi presupunea, dimpotrivă, o integrarea europeană mai avansată, dar numai cu nucleul de veche tradiţie civilizaţională.

Fostul preşedinte Nicolas Sarkozy a căutat pesemne să dea un nou impuls UMP, dar întrebarea este dacă subiectul va fi repus pe tapet şi după alegeri în noile foruri europene. Posibilităţile pe care le au la dispoziţie partizanii declaraţi ai reformării Schengen sunt totuşi puţine. Dreapta franceză ar dori instalarea unui comisar al migraţiei, dar Comisia Europeană a fost mereu ostilă tentativelor guvernelor naţionale de a modifica tratatul Schengen şi, după toate aparenţele, la fel va fi şi de aici înainte. În cadrul unei dezbateri în doi, atât Jean-Claude Juncker cât şi Martin Schulz au respins categoric ideea de a schimba regimul liberei circulaţii. Candidatul dreptei populare (şi implicit al UMP din Franţa) a spus la un moment dat că este dezgustat de toată retorica aceasta după care toţi românii sau bulgarii ar fi nişte infractori (postul de televiziune LCI), iar Martin Schulz a dezavuat şi el tendinţele pe care le au unele state de a se proteja de imigraţie mai înainte ca ea să se fi produs. Ce-i drept subiectul imigraţiei nu se referă decât în mică măsură la români, dar ei au ajuns pe buzele tuturor. Marea problemă a Europei este migraţia din Africa şi Asia şi se aude tot mai des îndemnul de a fi instituite reguli stricte ca în Statele Unite.

Nu este exclus ca subiectul acesta să crească ca bulgărele de zăpadă în anii care vin, iar România riscă să rămână multă vreme în afara Spaţiului Schengen dacă nu va reuşi să învingă reticenţele chiar în acest an, după alegerile europene. Pentru România toate zvonurile şi discuţiile mai aplicate şi chiar toate şoaptele sunt importante căci ele definesc o tendinţă tot mai puternică care nu îi este deloc favorabilă.