Scurt bilanţ al mandatului Sarkozy ca preşedinte al Consiliului european

Imaginea preşedintelui Franţei, Nicolas Sarkozy, în Europa s-a transformat în decursul mandatului său ca preşedinte al Consiliului European.

Se pare că francezii au ştiut bine pe cine aleg în fruntea statului: un omuleţ ambiţios, hiperactiv şi care avea planuri măreţe pentru ţara sa.

La doar scurt timp după alegeri, Nicolas Sarkozy a trecut însă printr-o perioadă dificilă. Prin legătura cu actuala soţie Carla Bruni şi prin mulţumirea de sine exagerată, prezentată opiniei publice, pe de o parte, dar şi prin lipsa de elan de care Sarkozy a dat dovadă în aplicarea reformelor promise în campania electorală pe de altă parte, preşedintele a trezit nemulţumirea francezilor. Criticii considerau deja că Nicolas Sarkozy nu este altceva decât o imagine bine construită de experţi, fără a da însă dovadă de substanţă şi valoare.

Conflictul din Caucaz şi criza financiară au fost însă evenimentele care au arătat că Nicolas Sarkozy poate face mai mult decât promisiuni.

După izbucnirea războiului din Georgia, preşedintele Franţei a reacţionat repede şi eficient şi cu toate că nu a realizat toate planurile de început, Sarkozy a reuşit cel puţin să pună capăt conflictului armat.

Toţi liderii politici europeni îşi pot imagina cât de puţin impresionată s-ar fi arătat Rusia de negocierile de pace dacă acestea ar fi fost purtate de succesorul preşedintelui Franţei în fruntea Consiliului european, premierul sloven Janez Jansa. Desigur că nici un politician nu doreşte să discrediteze meritele politice ale premierului sloven, însă liderii europeni se bucură totuşi că în timpul negocierilor cu Rusia, privind conflictul din Caucaz, Uniunea Europeană a fost reprezentată de o ţară atât de influentă ca Franţa.

Iar în ceea ce priveşte criza economică şi financiară, Nicolas Sarkozy s-a dovedit a fi persoana potrivită pentru coordonarea măsurilor întreprinse de statele comunitare, Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană.

În munca de „rutină” a preşedintelui Consiliului European, Sarkozy a răspuns cerinţelor fără a excela. În ceea ce priveşte politica de protecţia mediului, în politica refugiaţilor sau în problema formării Uniunii statelor riverane Mării Mediterane, preşedintele Franţei şi-a încheiat mandatul fără rezultate senzaţionale.

Totuşi, ultimele şase luni au arătat încă o dată cât de importantă este reforma instituţiilor europene şi cât de necesar ar fi un reprezentant al Uniunii Europene care să rămână în fruntea statelor comunitare pentru o perioadă mai lungă de şase luni.