Se simte nevoia unui plus de raţionalitate calmă

Statutul parlamentarilor îşi continuă aventura iraţională. După ce comisia anume investită a admis obiecţiile preşedintelui, Traian Băsescu, comisiile juridice au revenit la textul iniţial ca formă expresă de opoziţie anti-prezidenţială. A fost o greşeală evidentă pe care comisia dedicată a îndreptat-o la capătul unor negocieri penibile. Rezultatul a fost un compromis care nu face decât să complice lucrurile. Şi anume, noua formă adoptată de plen stabileşte un termen de 45 de zile în care deputatul sau senatorul poate contesta o decizie ANI. Dacă nu o face, mandatul său ia sfârşit. Comisia de statut aprobase iniţial un termen de 15 zile, la fel ca în legea ANI, dar liberalii au apreciat că termenul ar fi prea scurt. Fostul ministru liberal al Justiţiei, Tudor Chiuariu, care animă dezbaterile din partea PNL, ar fi dorit de fapt să reducă prerogativele ANI, dar presiunea exercitată de Guvern, mai sensibil la mesajele Comisiei Europene, au condus la acest compromis.

Situaţia, aşa cum a recunoscut şi primul ministru, Victor Ponta, este destul de încurcată, căci acum există două termene: unul scurt în legea ANI şi altul lung în legea statului.

Aşadar o clarificare ar trebui să se producă.

Răzvan Mihai Ungureanu, care participă la şedinţele grupului PDL, a anunţat intenţia opoziţiei de a contesta legea la Curtea Constituţională, invocând probabil diferenţa de tratament care apare între membrii Parlamentului (termen de 45 de zile) şi ceilalţi demnitari şi funcţionari publici care nu beneficiază, potrivit legii ANI, decât de 15 zile.

Este posibil ca instanţa de jurisdicţie constituţională să admită această contestaţie. Iar dacă o va face, grupul USL animat de Tudor Chiuariu va fi serios delegitimat. În cadrul majorităţii actuale există parlamentari care au înţeles natura subiectului şi deopotrivă exigenţele politice ale momentului, dar ei au fost copleşiţi de vehemenţa radicalilor anti-prezidenţiali. De fapt, Tudor Chiuariu şi ceilalţi nu au reuşit decât să complice lucrurile, căci ei admiseseră ideea generală, dar, ca să-şi satisfacă orgoliul, au înmulţit cu trei termenul de 15 zile. În cele din urmă, o sesizare la Curtea Constituţională este bună şi pentru Guvern, căci nu mai există altă cale de a ieşi din impas.

Opoziţia intenţionează însă să amplifice dezbaterea şi să conteste şi alte aspecte ale legii. Mihai Răzvan Ungureanu a făcut o declaraţie foarte interesantă şi, oarecum, surprinzătoare: “Intenţionăm să clarificăm odată definiţia incompatibilităţii. În opinia noastră, conflictul de interese, dovedirea conflictului de interese trebuie să genereze incompatibilitatea, deci pierderea mandatului”. O asemenea abordare ar părea să fie, la prima vedere, în spiritul USL, care s-a plâns neîncetat că legea ar stabili mecanic incompatibilităţi arbitrare. Dar, aşa cum am văzut, USL, deşi avea puterea şi ocazia să o facă, nu a abordat niciodată fondul chestiunii. Nici măcar după experienţa nefericită a senatorului, Mircea Diaconu, al cărui conflict de interese era, practic, inexistent, USL nu a pus problema redefinirii incompatibilităţilor, preferând să taie prerogativele ANI.

Dacă Opoziţia va reuşi să ducă această intenţie la bun sfârşit, am asista, cu adevărat, la un progres în domeniul acesta marcat de tot felul de nefireşti inhibiţii.