Semnificaţiile unor eliberări

Unele salută şi declaraţia unui judecător german care, nevăzându-şi inculpatul vinovat, favorizează încheierea înainte de vreme a procesului intentat pentru corupţie fostului preşedinte al Germaniei, Christian Wulff.

În ce priveşte graţierea fostului şef al concernului Yukos, mai toţi observatorii apuseni consideră că şi eliberarea lui şi amnistierea altor deţinuţi, inclusiv politici, reprezintă expresia dorinţei lui Vladimir Putin de a-şi ameliora imaginea deteriorată rău, înaintea Olimpiadei de la Soci.

Ar fi, în opinia multora, un simplu act de clemenţă al despotului, menit să frâneze rapida erodare a imaginii sale interne şi externe.

Dar „îngăduinţa preşedintelui rus nu rezolvă nici una din marile probleme ale Rusiei”, relevă, pe bună dreptate, Frankfurter Allgemeine Zeitung. Ea „ilustrează, dimpotrivă, în mod involuntar”, unde anume se ascund deficitele şi „carenţele cele mai grave ale statului rus. În faptul, că verdictele justiţiei se pronunţă la Kremlin. Iar dacă domnitorul o vrea, se pot şi suspenda”.

Or, „caracteristica unui stat de drept e siguranţa juridică. Acest termen”, mai scrie ziarul din Frankfurt, „nu face de bună seamă parte din vocabularul lui Putin şi al oamenilor săi”.

Iar Westdeutsche Zeitung punctează: „acest gest nu semnalizează o schimbare de mentalitate. Din contră. Putin se simte mai sigur pe el şi mai puternic decât oricând”. Ziarul din Duesseldorf crede că, pe plan intern, putinismul ar funcţiona ireproşabil.

Există şi în vest ziare sensibile la şarmul şi poate şi la influenţa lui Putin. Majoritatea acestor publicaţii critică boicotul politic tot mai extins al Olimpiadei de Iarnă de la Soci.

Într-un oraş situat nu departe de Dresda, în estul Germaniei, unde a funcţionat ani mulţi, ca ofiţer KGB, Vladimir Putin, Leipziger Volkszeitung e de părere că, „deşi există suficiente motive să se critice deficitele politice ruseşti, politicienii occidentali ar face bine să nu aplice standarde duble”.

Ziarul din Leipzig, extrem de polemic, crede că preşedintele Germaniei, Gauck n-ar fi trebuit să evite „să se aşeze lângă Putin, la Soci, în deschiderea Olimpiadei”, devreme ce şeful statului ar fi considerat că, „în afacerea spionajului NSA, raporturile transatlantice ar fi mai importante decât drepturile civice ale cetăţenilor germani”.

Dar, în marea lor majoritate, observatorii occidentali sunt net mai puţin îngăduitori faţă de Putin şi de aparenta lui „îngăduinţă”. Süddeutsche Zeitung aminteşte şi de punerea în libertate a membrelor grupului Pussy Riot şi a militanţilor ecologişti de la Greenpeace, criticându-l pe preşedintele rus nu în ultimul rând pentru „atent calculata” punere în scenă mediatică a eliberărilor, în faţa unui grup de 1.300 de jurnalişti”.