Serbia - încotro?

Fiindcă ambii dispun de un număr aproape egal de susţinători, rezultatul scrutinului rămîne deocamdată imprevizibil .

In fond sîrbii au de ales între un curs politic occidental pro-european, promovat de Tadici şi între izolaţionismul naţionalist pro-rus. propovăduit de Nikolic. Primul tur de scrutin i-a adus acestuia din urmă 40% din sufragii în timp ce Tadici a fost nevoit să se mulţumească cu doar 35,4 % din voturi fiind constrîns de împrejurări să-şi profileze mai agresiv campania electorală pentru al doilea tur de scrutin:”Nu voi renunţa la viitorul nostru european, la fel cum nu voi renunţa la apărarea în Kosovo a integrităţii ţării noastre. Aceştia sunt cei doi piloni centrali ai politicii pe care o voi promova în viitorul apropiat” a declarat Tadici.

Cum însă momentul în care Kosovo îşi va declara suveranitatea se apropie şi cum Uniunea Europeană a promis să sprijine acest deziderat, este greu de imaginat că Boris Tadici îşi va putea respecta promisiunea. Mai rău încă: Uniunea Europeană i-a cam întors spatele liderului pro-occidental şi nu a semnat cum era prevăzut la 28 ianuarie acordul de stabilizare şi asociere oferind Serbiei, ca un gest de bunăvoinţă, doar facilităţi comerciale şi simplificarea procedurilor de obţinere a vizei.

Procedînd astfel, Bruxelles-ul a consolidat fără să vrea poziţiile lui Nikolic. Acesta şi-a văzut confirmată teza incompatibilităţii valorilor naţionalismului sîrb cu valorile europene şi, simţindu-se mai aproape ca niciodată de victorie, şi-a îndulcit discursurile electorale:”Mi-am dedicat întreaga viaţă Serbiei şi particip cu tot sufletul la această campanie care va fi probabil ultima pentru mine dar care-mi va aduce victoria. Le-am făcut cetăţenilor oferta să voteze pentru prima oară aşa cum le dictează inima pe cel care trebuie să ajungă la putere. Raţiunea va urma glasul inimii” a declarat patetic Tomislav Nikolici.

Numai că tot raţiunea este cea care ar trebui să le reamintească sîrbilor că Nikolici nu este nimic altceva decît un ultranaţionalist care în anii 90 a jucat un rol important în politica Belgradului. Idealul unei Serbii Mari ar împinge din nou ţara în izolare, fapt de care Nikolici este întru totul conştient , comparînd Uniunea Europeană cu un covor ţesut cu fir de aur, care are însă o gaură la mijloc, aceasta nefiind alta decît Serbia.

Preşedintele Boris Tadici care nu s-a bucurat de un masiv sprijin politic ştie însă perfect că viitorul Serbiei se află în joc:”Din anul 2000 ne aflăm pe calea unor profunde schimbări, îndreptîndu-ne spre Europa fiindcă vrem să ameliorăm situaţia Serbiei. Procesul este îndelungat, ştiu că nu o ducem atît de bine cum am dori dar sunt sigur că ne aflăm pe calea cea bună şi că în faţă ne stă o viaţă mai bună.”

Ziua de 3 februarie va decide şi încotro o va lua Serbia: spre Bruxelles sau spre Moscova.

Încotro duce călătoria nu se ştie prea bine şi fiindcă Uniunea Europeană cu jumătăţile ei de măsură, mai degrabă i-a derutat decît i-a edificat pe alegătorii sîrbi.