Speranţe şi deziluzii islamiste

O serie de comentatori vest-europeni speră din tot sufletul că alegerea unui nou preşedinte iranian, în persoana unui individ considerat de unii „moderat”, va pune capăt contenciosului nuclear cu Teheranul.

Unii, în genere de stânga, nădăjduiesc chiar că va inaugura epoca unei păci desăvârşite. Neue Zürcher Zeitung din Elveţia documentează speranţele, amplificate în vest, de "victoria neaşteptat de clară a unui strateg provenind din elita Republicii Islamice".

Există însă şi destule minţi chibzuite şi precaute. Süddeutsche Zeitung ştie cărui fapt îi datorează victoria noul şef al statului iranian, un cleric trecând drept potenţial reformist. „Hassan Rohani a izbândit din cauza nemulţumirii populare iscate de mizeria economică, de lipsa libertăţilor politice şi de izolarea internaţională”, scrie ziarul din München, care se bucură că „mişcarea reformistă iraniană s-a trezit din leşin şi a scăpat de paralizie”, aplicându-le „o lecţie ruşinoasă conservatorilor”.

Extremiştii aflaţi la putere în Iran ar fi pierdut "contactul cu realitatea", iar biruinţa „fulminantă” a lui Rohani ar demonstra că liderii Persiei şi-ar fi greşit "şi calculele represive interne, şi pe cele nucleare, ori politice externe, materializate în intervenţia din Siria", crede un ziar din Stuttgart.

Şi la dreapta spectrului politic se jubilează şi uneori se cotizează la iluzii. Frankfurter Allgemeine Zeitung bunăoară scrie: „victoria lui Rohani demonstrează cât de consumaţi sunt, ideologic, dogmaticii (promotori ai liniei fundamentalist- islamice dure, în Iran).

Dar, avertizează cotidianul din Frankfurt, „Rohani nu se va putea impune în faţa Gărzilor Revoluţionare, a celorlalte bastioane ale Republicii Islamice, precum instituţiile clericilor conservatori, decât dacă oamenii vor constata că le merge economic mai bine. Motiv pentru care ziarul din Frankfurt se grăbeşte să ceară o parţială ridicare a embargoului internaţional impus din pricina programului nuclear iranian.

Or, net mai lucizi se arată comentatorii ziarelor Rheinpfalz, din Ludwigshafen şi Die Welt, de la Berlin. Reiese din ambele cât de lesne se poate transforma binele în rău. Ziarul renan aminteşte bunăoară că noul preşedinte „nu e de fapt un reformist, chiar dacă a câştigat cu voturile electoratului care favorizează reformele”, ci un cleric „care nu va contesta teocraţia”.

La rândul său, ziarul berlinez avertizează că succesul lui Rohani ar putea chiar consolida puterea islamiştilor duri, în frunte cu şeful efectiv şi neales al statului, care este ayatolahul Kamenei. Fiindcă victoria lui Rohani în cursa prezidenţială ar putea funcţiona "ca un ventil al nemulţumirilor populaţiei". Ar fi un ventil strict necesar dogmaticilor care l-ar transforma pe noul preşedinte într-o „marionetă a potentaţilor”.

Ce se întâmplă însă, într-un stat islamist, cu aceia care preferă să nu accepte superbia autocrată a unui domnitor cu propensiuni absolutiste, precum premierul Erdogan?

Lor li se rezervă bâta represiunii, cnutul şi cizma intervenţiilor poliţieneşti, tunurile de apă, gloanţele de cauciuc şi gazele lacrimogene ale aparatului represiv, precum şi gratiile din puşcăriile statului islamist.

Despre toate aceste metode aplicate masiv, cu doar câţiva ani în urmă, iar apoi sistematic, dar ceva mai sporadic în Iran, iar mai nou în Turcia, împotriva demonstranţilor paşnici din proaspăt evacuatul parc Gezi, la ordinele regimului Erdogan, scrie pe larg massmedia apuseană. Care nu uită să menţioneze şi războiul declanşat de premierul turc nu doar împotriva manifestanţilor din ţară, calificaţi drept „terorişti”, ci şi a presei străine. Aceasta, în frunte cu BBC, CNN şi Reuters, ar practica, potrivit şefului guvernului turc, „dezinformarea”, după cum notează Der Spiegel citândul pe Erdogan.

În ce-i priveşte, "demonstranţii turci au dat înapoi, dar n-au cedat încă", aflăm din adenda unei fotografii publicate de Süddeutsche Zeitung, înfăţişând urmarea unui atac cu gaze lacrimogene al poliţiei turceşti. Aflăm din ziarul bavarez că "lupta pentru putere din Turcia şi-a sporit intensitatea".

Alt titlu, din ziarul economic german Handelsblatt, spune tot despre impresia pe care au generat-o în vest extrem de durele măsuri represive ale regimului Erdogan: „A fost ca în război”, a declarat textual şefa ecologiştilor germani, Claudia Roth, aflată în Turcia, în preajma ciocnirilor dintre poliţie şi demonstranţi, soldate cu rănirea a sute de oameni şi arestarea altor sute.

În fine, unele ziare semnalează şi pernicioasele consecinţe economice ale confruntărilor violente din Turcia asupra firmelor, bursei şi economiei locale, precum şi asupra investitorilor occidentali.